Scrisorile lui Stanca: Dragă Bianca Drăcuşanu...
... că numai aşa îţi voi spune. Diavoliţă fraieră. Ţi-ai tăiat craca de sub funduleţul tău rontunjor cu curbura de lighean de plastic. Cu ultimele tale panseuri publice. Spirituale. Religioase. Teoloago! Îi spui tu Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române ”Daniele, ştii de ce nu venim la tine în club?”!!! Gândirea ta - şi aşa suspectă, între a fi sau a nu fi - nu poate măsura adâncimea prostiei debitate. Ţi-ai pus o ţară de ortodocşi în căpşorul tău ăla botos, cu boticul năzuros. Cu năsucul tău perfect; cu pomeţii ca valea unui deşert african; cu ochii mari, bovini şi infantili; cu sprâncenele lungi şi curbate ca parasolaru de la prăşitoare...
... nu ştiu, zău?! Cine te-a-mpins să spui prostiile astea, fată!? Sunt chiar din capul tău? Vai, nu cred! Oricum, cineva ţi le-a pus, pardon, în gură. Fraza aia e mult prea lungă. Te sufocai dacă o spuneai singură. Nu! Eu cred că ori e minciună, ori te-a ”ajutat” cineva. Şi, uite, în ce te-a cufundat. Să te conteste, înjure, blesteme acum o ţară-ntreagă. Pe tine, care ai fost cea mai...dar ce n-ai fost? Figura centrală. Matricea fundamentală. Buricu. Ombilica. Embrioana. Modelul naţional al Fufei Mioritice. Veneră. Afrodită. Venusianco. Eşti un mit. Titlul de ”piţipoancă” e jenant. Nu meriţi un afront atât de mic...Tu, învăţată numai cu lucruri mari. Grandori...
De-acum, problema e pe unde scoţi cămaşa? Că, restul l-ai scos de atâtea ori, încât ştii totul pe de rost.
... Dar, eu am soluţia. Şi nici nu cred că greşesc prea mult. Zi-le, fată, sincer, că ai platfus la cerebel. Că urăşti lupta de clasă. Că n-avem clasă de mijloc: se dă la facultate direct din şcoala primară... Că deteşti războaiele punice. Şi ”doctrina neo-machiavelistă din contextul provocărilor globaliste…”
Că ştii legea lu Bernoulli. Nu are lumea de ce să se supere pe tine. Spune şi tu, insinuează ceea ce un popor întreg ştie deja. Că ai nas de plastic. Buze din plastic. Pomeţi de plastic. Pulpele, din fibră de plastic. Despre sâni nu mai pomeni. Că, în obrăznicia şi cialuronicia lor, nici ei nu se mai recunosc. Şoldurile - plastic elastic... că, tu de mult nu mai eşti tu ... devreme ce şi creierul e din polistiren expandat. Cap de plastic... Fraţi români, îndurare pentru păpuşa Bianca! Mănâncă seminţe şi bese tâmpenii.
