Scrisorile lui Stanca: Dragă Nicu Covaci,
Pe 19 aprilie, de Înviere, a fost ziua ta de naștere. La mulți ani! Abia acum pot să-ți spun cu toate evenimentele sacre deja trecute. Sper să nu te superi! Căci, văd, ești cam supărăcios în ultima vreme.
Te cerți, te-ai certat cu Nicolaescu. Și cu mai toți membrii fostului Phoenix. Vrei să mori de gât cu ei? Ai făcut din formația rock cea mai iubită, populară din România, simbolul libertății unei generații, ai făcut terci. Ferfeniță.
Ai făcut-o simbolul unei Șatre: "Hai țigani, țigani gipsy și gitani,...cocardea, jagardea...." Vai de mama lui de simbol. Praf, pulbere, cenușă... din care cenușă nimic nu mai se va mai transforma. Nu va mai renaște nici o pasăre... poate vreun liliac orb, rătăcit și belit...și asta e opera ta. Tu ai făcut-o, tu ai omorât-o! Cu cupiditatea și răutatea ta. Păcat. Eu, unul, nu mor pentru asta că nu luam amintirea ei în groapă cu mine, cu noi. Dar ai distrus nu numai ce era Phoenix, ci și ce nu era. Repet, era simbolul libertății pentru o generație.
Rockerii ăia care nu cooperau cu regimul. Ăia care nu își tăiau de-ai dracu' pletele. Nici nu își puneau clame ca să apară la TVR ca băieți buni, conformiști. Nu voi ne dădeați și atunci speranța că o să fie mai bine?
Că vom fi liberi. Și chiar dacă acum este mai rău, nu e vina voastră. Nu voi ați deturnat Revoluția. Nu voi ați sărăcit țara vândută la mezat pe un glologan...
Nu voi ați umplut-o de cancerul corupției, Nicule! Voi ne-ați arătat un cer senin, un viitor luminos - nu ca acela al comuniștilor, unul pe care-l visam - și în care noi credeam. Erați lumina noastră. Cerul nostru la care acum nici că vă mai puteți ridica. Acum ați/ai adus simbolul Phoenix la ceva derizoriu. Ce mai e Simbolul azi? Se spune că ce mănânci, ce bei, respiri, aia ești. Nu știu ce ai mâncat, băut, respirat tu prin țările pe unde te-ai perindat, adăpostit, dar ai ajuns din păcate umbra unui demon. Din acel Nicu Covaci luminos, simbol...
Mereu ai spus că sunt "omul" lui Dan Aldea. Uite, fă tu o comparație acum! Vezi cum Aldea a făcut gestul dureros de a-și repudia țara care i-a chinuit părinții și mutilat existența. Gest definitiv și matur. De om cu caracter. Vertical. Privește-te-n oglindă! Compară! Și vei vedea singur unde te aflii...
La muți ani, Nici Covaci!
George Stanca, pamflet