Scrisorile lui Stanca: Dragă Rita Mureşan,
Fotografiile tale mă fascinează. Ai o pufozitate mămoasă, maternală. Şi nişte latifundii de sâni. Mai corect zis, pare că la sânii tăi pempanţi se adapă, se alăptează îngeraşii mai multor norişori, atunci când sunt ei puişori, înghesuindu-se divin precum iezii, puii de căpriţă şi ţăpşorii la sânii mamei...
...„Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei...", cum grăieşte Cântarea Cântărilor din Vechiul Testament.
Eşti plămădită din azurul cerului mediteranean şi albul zăpezilor kilimanjare. Monumentală. Impozantă. Parnasul însuşi în geografia-ţi planetară: nimfe cu sânii codalbi - ca o coadă de falconiforme - ce suie din carierele de marmură ale cerului, ca într-un dans olympian cu fecioare mlădii şi bacante provocatoare de simţuri. Totul emană odori de lavandă, trandafir şi mălin. Cu îmbrăţişări graţioase, în sunetul discret al lirelor, anunţând intrarea-n peisaj a bacantelor...
Şi, precum arăţi, aidoma ţi-e sufletul. Un munte de bunătate, jovialitate, mizericordie. Un soi de Maica Tereza. Fiindcă şi tu spiritualizezi. Meditezi. Zămisleşti idei. Emani bunătate, dragoste de aproape, de foarte aproapele tău. Ştii ce mă încântă pe mine? Îngerul de lângă tine. Îngerul favorit. Frăgezimea lui adriană mai apropiată temporal de îngerii tăi mureşeni. Clorofila lui cu care te hrăneşti şi tu, printr-o fotosinteză spirituală. Căci, o zeitate precum pari nu se poate hrăni spiritual decât cu idei din lăptişor de matcă cerească. Cu mierea albinelor cuibărite prin norii cumulus-cumulus. Cu şerbeturi din apă de roze de un roşu pompeian şi arome de hodogaci.
Rita, eşti întruchiparea danubiano-pontică a Parnasului... Cum să nu te adore Îngerul... adriatic?
George Stanca
