Scrisorile lui Stanca: Dragă Sorin Oprescu,
Care m-au halit ca pe o banana split. Dar, nu de asta te voi înjura. M-ai şocat când ai scos pietrele care alcătuiau pavajul de la Arcul de Triumf. Monument istoric, bă! Mirarea mi-a fost umflată, vexată când, vizitând un miliardar băiat de bun gust, am văzut parcarea sa pavată cu... piatra ta. Sparge-ţi-ai capu' cu ea. Aş da pietre să te lapidez da mă... abţin.
Da, ştiu, iarna, pe acea porţiune se circula greu. Nu atât de greu cât să facă moarte de om. Salvaşi fluenţa circulaţiei. Aia a bucureşteanului suficient. Cum să meargă el 300 de metri cu a 2-a? Dar, ai distrus o bucată din istorie. Uite, na!, pe mine mă enervează şi statuile alea vechi de la Universitate. Mamă, ce parcare ar ieşi de acolo... şi ce şpagat...
Nu ne-a ajuns că tandemul primăristic Băse-Videanu, ca nişte bucureşteni parveniţi ce fură - „fură", adică... „au fost"- a distrus toată perdeaua de pădure de la Băneasa. Ca să ofere încă şi încă un stabiliment tip mol. Şi spaţii de închiriere. Pentru cine, pentru popor, pentru clasa muncitoare? Acum, buldozerele tale ticăloase au distrus mişeleşte toată păduricea din preajma Operei Române. Act criminal. (La Volk Park din München veveriţele stau cu tine la masă de zeci de ani... aşa de vechi e locul.) Îţi stăteau copaci-n gâţi... Tu ai aer condiţionat la purtător? Chiar eşti ignorant? Nu ştii ce face o pădurice într-o mare de betoane?
Sau eşti uns la maximum? E o întrebare, nu o acuză... da' lumea zice... Direcţia aia de parcuri cu ecologiştii ei fanatici, ce păzeşte? Ai ucis mişeleşte un colţ istoric şi aerisit din Bucureştiul îmbâcsit, ca să faci terenuri de tenis. De ce nu le-ai scos afară din oraş? Ca să joci tu noaptea la rellectoare pe răcoare? Rupe-vi-s-ar gleznili!
Dacă de aici încolo mai vrei să candidezi primar, preşedinte (chestie ce ţi se pregăteşte cu minuţie securistică) ai în mine un fanatic duşman. Te credeam bucureştean. Eşti doar un ţăran parvenit şi nesătul. Bun, adică, de preşedinte...
Adio, şi-un plop verde!
George Stanca
