Scrisorile lui Stanca. In memoriam: Mihai Stănescu
Era un mit al generațieie mele. Ca Sergiu Nicolaescu - cel de atunci!, ”americanul” thriller-ului comunist; Pittiș - actorul rocker, Nicu Covaci, trupa Phoenix, Dan Andrei Aldea, actorii Reconstituirii, Mihăiță și Găitan, și puștimea din ”Liceenii”, cu Caramitru și Buciuceanu… Vintilă și Doru Stănculescu; Spătaru și Mirabela, Similea; Ciobanca, Irina Loghin, Benone și Dolănescu…
A apărut în marea presă după ce a luat un premiu în Japonia. Am aflat din vorbă-n vorbă că a fost primit, de la scara avionului, ca un Rege. Împărat, scuzați! Da, de către japonezi. Care pe lângă cultura mișcării, armonia corpului, adoră și spiritul. Iar Mihai avea din plin. Fu pe loc - tradiţionala invidie - contestat. Nu prea e caricaturist - specie zisă ”mai inferioară” pe-atunci… - dar nici că era grafician nu se zicea prea tare. Eu am găsit definiția - Mihai Stănescu era un geniu al umorului desenat, schițat, indus. Lumea cumpăra la negru farfurii, căni, carpete, tricouri cu replicile lui, legendele de caricatură. De o popularitate uluitoare. De masă! I-aș zice de-a dreptul ”populism pozitiv”. Cum era caricatura aia, cu amprentele a două tălpi, una mare, alta mică, desenate pe un preș de baie: ”Dreptul femeii egal cu dreptul bărbatului”. Șlagăr comercial, dacă se poate spune așa… care a murit…
Am fost fericit când l-am cunoscut. Dar, și mai fericit când i-am obținut albumul plin de ”șopârle”. [GLOSSAR pentru cei tineri: ”șopârla” e un apropo/aluzie făcută la ceva ce se referă la regimul social, legi, decrete, reguli etc. Se strecura printre idei… ] Prozatorii noștri, mai ales, au folosit-o - șopârliţa - la greu… căci era greu… Vezi Marin Preda.
Penetrația socială a acestui caricaturist era nu musai în desen. De aici controversele artistice fără sens. Dar în text… legendele caricaturilor sale circulau ca bancuri. Mihai Stănescu a revoluționat bancul românesc cu tentă politică. Un ins făcea jogging. Altul, îl privea, comenta: ”Eu nu-i înțeleg pe ăștia care fug”… Tehnica era că una vedeai și la alta te gândeai trimis de el… Păcat că nu avem o istorie a diversiunii prin umor… Azi, caricatura ”de success” nu mai are substanță deloc. Menelismente colorate. Ca și la alte arte vizuale totul e sex și sexualism. Pornografie sau unchi-su’… Încep să cred că ce era de spus în umor s-a cam spus. De aceea îl omagiez - acum, aici - pe ÎntâiStătătorul Caricaturii Române - Mihai Stănescu… Restul? Mulți culegători de bancuri vulgare din folclorul de cârciumă, bodegă, bar și medii etilice. Umor de paranghelie…
Ironia sorții fu că moartea sa a surprins chiar obștea sa. S-a stins în timp ce la Bistrița se derula ediția 34 a festivalului de umor ”Mărul de Aur”. Cu trei expoziții de caricatură. Teatru popular. Momente & Skițe. Organizat de atâta… umor de vreme de Alex Câțcăuan… Un sinonim al lui, al Mărului. Director - marele cavaler al Umorului Cornel Udrea. Prezent în juriu - Președintele Uniunii Caricaturiștilor George Corbu. Festival terminat în bernă… (pe mâine…)
