"Tanţa": "O viaţă de grasă de 50 de ani m-a..."
Actriţa Nuami Dinescu, recunoscută drept "Tanţa" de pe vremea când lucra alături de Teo Trandafir, a scris pe blog într-un mod foarte sincer despre felul în care trăieşte viaţa o persoană grasă.
"E greu sa fii gras! Sa traiesti asa, mereu la limita, mereu cu controlul, mereu atent la fiecare inghititura, mereu doborit de privirile “binevoitorilor” si uneori de sugestiile “ de ce nu incerci sa mai slabesti” de parca pe tine te-ar durea fix in cureaua de la ceas ca ai déjà multe kg in plus, ca nu te mai incap hainele, ca te ia uneori o stare de nervi de nu mai maninci nimic pina ti se face rau si cineva care te iubeste cu adevarat, iti spune inca o data ca nu ai rezolvat nimic exagerind asa, ca nu e cazul sa te iei la lupta cu tine, ca asta nu face altceva decit sa –ti puna organismul in stare de alerta…", a scris Nuami Dinescu pe blog.
"E greu sa traiesti gras, sa ai mereu masuri peste ce e la indemina, sa nu- ti gasesti niciodata haine pentru tine, sa- ti sara in ochi privirea usor dispretuitoare a vinzatoarei, slaba ca un tintar imbracata in niste haine incredibil de mici care te masoara din cap pina in picioare si-ti spune in virful buzelor”nu avem masuri mari! E al dracului de greu cind esti tinara si pe linga tine trec gazele cu picioare lungi care se opresc la fast food si maninca fara probleme mancarea aia nesanatoasa care arata bine si peste care pune si niste cola ca merg unse impreuna. E greu sa fii grasa clasei, grasa grupului…grasa…
Probabil nu sint eu nici prima si nici ultima care pune problema asa, eu am ajuns la un echilibru cu mine, acum, dar am avut ani multi incare lesinam de foame pe la cursuri si Adela Marculescu imi tot dadea calciu crezind ca din cauza jobului si a scolii pe care le faceam in paralel eram obosita. Nu doamna Adela, eram nemincata, mincam brinza de vaci cu o% grasimi si beam apa… Mai puneti si stresul datorat unui examen cu un Shakespeare cind parca nu-mi iesea nimic, cind ma mai certam si cu boul din dotare si tabloul e complet.
E si mai greu cind esti in vazul lumii prin prisma meseriei si aproape toate cele are “au reusit” in viata asta simt nevoia sa te trimita la sala si la un nutritionist, sa-ti spun ce sa faci si cum sa traiesti, iti si spun asta cu condescendenta, printr-un act suprem de bunavointa, spre binele tau. E si mai frumos cind nu stie nimic despre tine, cind nu are studii medicale, cind nu are habar ce e ala metabolism, tiroida, histerectomii la tinerete, boli autoimune…nuuu, cel mai important e sa fim slabe-scoabe, sa aratm bine, suple. E si mai greu cind tu te straduiesti sa spui lucruri interesante, utile, fanny si lumea e atenta doar la cite kg ai, fara sa poata sa treaca de primul impact si si -si ia ce are nevoie de la tine, informatia, starea de bine, energia!
E foarte greu sa traiesti cu stigmatul de grasa daca nu esti un om puternic, un om care stie la la 20 de ani e firesc sa fi subtirica, cu talie de viespe, la la 35 deja organismul isi cauta calea catre maturitate, asa cum a fost construit, ca dupa o nastere naturala bazinul femeii se modifica, ca nu e obligatoriu sa fim toti slabi si trasi ca prin inel, ca nu are nici o importanta cum arati daca dincolo de trupul si chipul perfect conturat nu intrevad nimic.
Eu nu mai am demult complexe pe tema asta si sint destul de obraznica incit sa nu permit nimanui aluzii la kg mele. O viata de grasa de 50 de ani m-a fortificat. Nu pot sa nu ma gindesc, insa, la multimea de femei care, dupa un copil sau doi nu-si mai permit diete, sala, masaje si nici timp prea mult pentru ele…Le vad uneori cu copii de mana la balet sau prin parc ori diminetile cu ei la scoala si la ele ma gindesc- cum sa rezisti cind financiar nu-ti permiti nimic si tot ce ai se duce la si catre copii, cum sa mai faci fata si atacurilor binevoitorilor desi,sint sigura ca le ajunge privitul in oglinda in fiecare seara cind se vintura prin casa si aduna jucariile imprastiate ale copiiilor!
Am fugit citeva zile la prietenii mei de suflet din Meseseni… ce fericire sa te intorci dupa trei ani si sa gasesti aceeasi blindete, bunatate, seninatate, bucurie, veselie, prietenie pe care le-ai lasat in urma cu trei ani ! Ce bucurie sa maninci in fiecare dimineata in foisor dupa ce ai dat o raita prin gradina si, ca oraseanul care tinjeste dupa viata lui din copilarie, sa-ti iei pere din parul cu crengile la pamint si asa sa-ti incepi ziua! Am mincat acolo mincare pe care nu as fi mincat-o niciodata de frica kg in plus pe care cu siguranta le-am adus cu mine la Bucuresti… intr-o zi de vineri am mincat piure de cartofi cu ceapa topita facuta cu toata dragostea de Livia care se intorsese de la serviciu si s-a dus glont la bucatarie. Putea sa fie si cu cianura, la cit a muncit sa framinte painea aia a ei ”pina asuda grinda” tot as fi mincat. O clipa m-am gindit ca eu nu am nici macar un cartof in casa dar, era asa o tihna si-o liniste acolo ca mi-am permis sa ma bucur pina la capat fara reserve de o mincare simpla care o sa-mi tina multa vreme mintea plina de imagini frumoase. Ca in povesti.
E foarte greu sa le iei in viata asa cum ti le da ea, fara sa te simti nedreptatit si sa fii cumva obligat sa te lupti cu tine. Multa vreme m-am simt nedreptatita si m-am luptat cu mine si cu kilogramele mele. In timp am realizat ca daca lumea din jur nu mi-ar fi amintit ca nu am 90 60 90 eu nu as fi avut asa dureri de cap pentru ca ambitiile mele sint mici catre deloc…
Nu as fi scris despre cit de greu e sa traiesti intr-o batalie cu tine daca nu as fi vazut noile promo-uri cu Teo.
Acum toata presa scrie ca arata senzational, asa acum scria despre ea ca nu face nimic sa slabeasca. Facea, credeti-ma! Am vazut-o sezoane intregi mincind piept de pui fiert sau la gratar cu niste salata verde fara nimic, de ziceai ca e mincare de rate si tragind la sala intr-un efort supraomenesc, nu am sa uit cit oi fi. La Pitesti intr-o caravana. Mi-au dat lacrimile cind am vazut cum trage de ea la sala. A muncit ca un caine sa slabeasca! Acum e slaba, toata lumea a cazut in adoratie. Ea era spumoasa, vesela, fanny, nebuna si calda si cind nu era trasa prin inel. E acelasi om, in esenta ei ea e bogata si va ramine la fel pentru ca toate calitatile ei nu nici o legatura cu invelisul, cu carapacea sub care se ascunde fiecare dintre noi.
Dumnezeu a pus in fiecare dintre noi o scinteie divina, un rost, o menire. Asta e importanta, asta trebuie vazuta. Restul e doar imagine", a mai scris actriţa pe blog.
