Scrisorile lui Stanca: Dragă Gică Popescu,
Adesea sunt obsedat de coșmaruri: visez urât, și anume că neamul ăsta al nostru - nu de olteni, lasă-i ciorilor că se descurcă - ăla de români, piere!
Căci nu mai are clasa de mijloc la oraș burghezi și boieri adevărați la țară. Fie și cu locuința în metropolă, că azi așa e. Cum ești și tu. Să știi că nu sunt un tip invidios și respect ceea ce a dat Dumnezeu omului; iar la rându-i și acesta, omul, cu un har de la El, a știut să înmulțească.
Tu ești, voiam să spun, un mare boier valah nu musai fiindcă ai, ci pentru că știi ce să faci cu banul să nu ruginească, mucegăiască, lâncezească. Îmi aduc aminte de o investiţie într-un un prim punct vamal. Parcă la Calafat.
Sau de faptul că ai vrut un hotel la Poiană și miliardarii de carton presat te-au șuntat. Ce să cauți tu cu un ban curat într-o zonă de spălat?! Apoi, să nu uit școala de fotbal deschisă, ca și-n cazul cumnatului Gică Hagi, nu musai în beneficiul tău, ci al copiilor care iubesc jocul și vor să fie măcar ca tine. Sau să te întreacă. Boierule, le redai copiilor, îmbunătățit, vechiul maidan orășenesc, vechiul izlaz comunal. În condiții optime.
E ceva să faci și pentru viitorul țării acolo unde te pricepi.
Mai nou, văd că te-ai gândit și la tine - nu-i rău, pentru un boier! - luându-ți și un elicoper cu care eviți asfaltul mioritic, care seamănă pe alocuri cu un cașcaval elvețian găurit: schweitzer. Și, pe lângă afaceri, folosești mașina asta zburătoare ca să ajungi la un agrement așijderea boieresc: pescuitul în Deltă. Nimic nu poate fi mai nobil și mai frumos.
Ține-o așa, poate învață și alții de la tine ce înseamnă de-adevăratelea să te bucuri de banul tău, nu musai să-l cheltuiești pe alcooluri, bijuuri, cazinouri. Există și plăceri rafinate. Și mă bucur că tu le-ai descoperit înaintea multora.
Boierule!
George Stanca pamflet
Dedicație : Sorinel Puștiu ”Să trăiești, boierule!”
