Andreea Liptak: „N-am învăţat cum să-mi ostoiesc dorul de casă“
Din 2005, Andreea Liptak prezintă ştirile Pro Tv de la ora 7.00, de luni până vineri, alături de Mihai Dedu. Este căsătorită cu Răzvan Spiridon, fostul ei coleg, împreună cu care are două fetiţe, Maia şi Sofia.
Printre cele mai importante realizări profesionale ale Andreei se numără o deplasare în Fâşia Gaza. Cea mai puternică imagine pe care o păstrează din Gaza este cea a unui „raid" format din zeci şi zeci de zmeie.
Erau ridicate de copiii palestinieni şi ea îi privea de la geamul unui autobuz blindat, în timp ce se îndrepta spre fieful lui Yasser Arafat pentru un material.
Spui despre tine că eşti o fire mereu activă. Ce se întâmplă când oboseşti? Cum îţi încarci bateriile?
Sunt în jurul meu atât de multe motive care mă fac să trăiesc intens orice moment şi să nu-mi doresc să obosesc... Fără vreo intenţie de a filosofa prea mult, viaţa în termini simpli se referă la un singur lucru: la devenire - ce devii tu! N-am să mă blazez, pentru că vreau să cresc. Învăţ din fiecare lucru nou şi credeţi-mă acestea apar şi atunci când decizi să stai. Când nu-mi ajung provocările, inventez unele noi.
Există o legătură între firea ta ambiţioasă şi lucruri care ţi s-au întâmplat în copilărie?
Totul are legătură cu felul în care te construieşti singur de-a lungul vremii. Poate că ne naştem în medii diferite, cu temperamente diferite, însă un singur lucru ne face în final să fim diferiţi unul de altul: unii avem visuri mari, altii mici. Şi îmi place să cred că măreţia este a celor care o revendică.
Prezinţi ştirile Pro TV de dimineaţă din 2005. Nu s-a întâmplat niciodată să te plictiseşti?Nu. Le-am prezentat de fiecare dată altfel. (Râde!)
În ce s-ar traduce pentru tine provcările profesionale?
Prima transmisiune în direct, prima deplasare în străinătate, prima prezentare a ştirilor de dimineaţă... Fiecare etapă de început.
Dacă ai putea avea din nou 5 sau 10 ani, care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
Aş aduna gaşca de la bloc.
Cât din nebunia descoperirilor copilăriei păstrezi?
Nebunia a rămas. Încă visez ca pe vremea aceea, încă funcţionez după aceleaşi principii, încă vreau să cuceresc lumea. O imensă bucurie îmi aduce însă ideea că de mic copil ştiam că mi se vor întâmpla lucruri măreţe, iar când mă uit acum în oglindă, vad în ochi aceeaşi sclipire.Ai un crez din copilărie pe care îl aplici şi astăzi?
Da: totul depinde de tine.Tu şi Răzvan v-aţi căsătorit după ce aţi fost împreună mai bine de trei ani. Ce era în mintea ta în acele clipe, la biserică sau la cununia civilă, te gândeai la ceva?
Sigur! Mă gândeam chiar la cununie. Ne-a căsătorit un preot tânăr de la Mănăstirea Bodrog şi a avut un discurs foarte pătrunzător. Mi-a plăcut nunta mea!
Care a fost una dintre cele mai dificile decizii pe care a trebuit să le iei în viaţă?
Să stau departe de familia mea, aici la Bucureşti. Mi-e dor de toţi şi lecţia despre ostoirea dorului încă n-am învăţat-o.
Cum ţi le imaginezi pe fiicele tale când vor fi mari, temperamental şi profesional?
Ele singure trebuie să-şi imagineze cum va fi. Noi suntem aici doar ca să le susţinem, să le dăm o direcţie atunci când e nevoie, atât Maiei, cât şi Sofiei. Suntem doar partenerii lor de drum. Dar cei mai credincioşi.
