Cea mai slabă generaţie de magistraţi a României
Conform descrierii de pe site-ul propriu, Institutul Naţional al Magistraturii (INM) are rolul de a realiza "formarea iniţială a viitorilor magistraţi - judecători şi procurori - formarea profesională continuă a magistraţilor în funcţie precum şi formarea formatorilor".
Astfel, un tânăr care a terminat facultatea de drept, ce doreşte să urmeze o carieră de magistrat va trebui să dea examenul de admitere, după care va urma cursurile INM-ului, timp de doi ani, urmând ca apoi să profeseze ca procuror sau judecător.
Examenul de admitere la INM este constituit dintr-o probă eliminatorie de tip grilă, un test de raţionament logic şi un interviu, candidaţii spunând că "grila" este piatra de încercare a examenului. Mai exact un test de 100 de întrebări din drept penal, drept civil, procedură penală şi procedură civilă, la care candidaţii trebuie să dea cel puţin 70 de răspunsuri corecte, pentru a putea trece la probele următoare.
Contestaţiile prin fax au triplat "admişii"
Dintre cei aproape 3.200 de candidaţi prezenţi la examen doar 72 au reuşit să treacă de proba eliminatorie. Şi asta după soluţionarea contestaţiilor, în urma cărora au fost anulate nu mai puţin de 6 întrebări. Un record de neglijenţă pentru comisia de admitere care în anii anteriori nu greşea decât una, maxim două întrebări.
Iar dacă urmărim punctajele obţinute de candidaţi observăm că doar 19 dintre aceştia au reuşit să obţină peste 76 de puncte, ceea ce înseamnă că cele 6 întrebări anulate aproape că au triplat numărul persoanelor admise.
Şi probabil ar fi fost şi mai multe întrebări anulate dacă ele ar fi fost şi contestate, însă organizatorii au găsit o metodă inedită pentru a avea cât mai puţine reclamaţii. Au anunţat că au apărut unele "disfuncţionalităţi întâmpinate la alimentarea cu energie electrică" şi au propus depunerea contestaţiilor prin fax. La un singur număr.
Cauzele rezulatelor slabe...
...sunt două mari şi late. Prima şi cea mai evidentă ar fi că cei prezenţi la examen nu s-au pregătit suficient de bine pentru a face faţă acestei instituţii de elită a justiţiei româneşti. În schimb, rezultatul atât de slab trezeşte multe semne de întrebare.
Cei prezenţi la examen spun că în niciun an nu s-au dat subiecte atât de dificile, formulări neclare şi întortocheate. Mai mult, se pare că unele întrebări au avut la bază jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, material care nu a fost indicat în bibliografia studiată de candidaţi.
Şi atunci reiese a doua cauză a rezultatelor slabe: organizatorii examenului. Care probabil vor să dea ţării nişte super-magistraţi, doxă de carte şi drepţi ca brazii în materie de moralitate şi au dat un examen foarte dificil pentru a face o selecţie riguroasă. Sau poate nici ei nu prea mai ştiu atât de multă teorie şi atunci au formulat întrebări din practica judecătorească (jurisprudenţă).
În concluzie, una dintre cele două generaţii confruntate aici - cea tânără, a candidaţilor sau cea a magistraţilor responsabili de acest INM - nu prea ne face cinste şi va faulta grav justiţia românească, atât de criticată la Bucureşti şi la Bruxeles.
* În 2009, de proba eliminatorie la admiterea INM au trecut aproape 250 de candidaţi, iar în 2008 aproape 220.
