Cum se transformă viaţa sexuală a persoanelor diagnosticate cu cancer?
Activitatea sexuală ar putea agrava tumoarea? Boala se poate contracta de la partener? Activitatea sexuală poate provoca cancer? La cele mai frecvente întrebări în acest sens, răspunde psihologul Patrizia Pugliese.
Este bine ca atunci când se vorbeşte despre viaţă sexuală şi tumori în acelaşi context, ca totul să fie cât mai clar, indifrent cât de nefondate şi absurde ar putea să pară unele întrebări. Pentru că, atunci când cele două teme sunt luate în discuţie, este necesară înainte de toate o informare corectă, care sa-i ajute pe pacienţi şi pe partenerii acestora să gestioneze cât mai bine această situaţie.
"Nimic nu va mai fi ca înainte"
Deseori, terapiile împotriva cancerului au un efect devastator asupra existenţei bolnavului şi zguduie din temelii raportul cu propriul corp. Din acest motiv, multe persoane bolnave nu se mai simt atractive şi au convingerea că "nimic nu va mai fi ca înainte".
Este o chestiune fizică pe de o parte, deoarece chirurgia, medicamentele, chimioterapia pot cauza probleme cum ar fi dificultatea de a ajunge la erecţie, pierderea dorinţei sau durere la contactul sexual. Dar şi psihologică, deoarece mulţi pacienţi, mai ales în faza imediat următoare diganosticului, îşi pierd interesul pentru activitatea sexuală. Toate resursele lor sunt concentrate pe posibilitatea de a se trata sau pe frica de a nu supravieţui. De asemenea, le este teamă să se confrunte cu propriul partener în ceea ce priveşte schimbările care inevitabil survin în viaţa sexuală.
Intimitatea este ameninţată în toate cuplurile
Diagnosticul de cancer comportă iniţial un impact emotiv foarte puternic, care determină schimbări în viaţa intimă, indiferent de zona corpului unde este localizată tumora.
"Se poate face mult pentru a recupera sexualitatea, care este un aspect important al calităţii vieţii unei persoane şi, mai mult decât atât, o sursă de bunăstare. Incidenţa disfuncţiilor sexuale variază între 40 şi 100% din cazuri, în funcţie de localizarea tumorii şi de terapiile aplicate", este de părere Patrizia Pugliese, responsabila Serviciului de Psihologie la Istitutul de tumori Regina Elena din Roma.
Fiecare tip de tumoare poate prezenta problematici în diferitele faze ale activităţii sexuale: dorinţa, excitaţia, orgasmul. În cazul tumorilor anale, ale prostatei ale vezicii urinare sau ginecologice, este afectată corecta funcţionare a nervilor implicaţi în actul sexual efectiv. Alte tipologii de tumori însă au cu precădere efecte psihologice.
"Cea mai mare parte a disfuncţiilor sexuale sunt temporare. În plus, chiar şi dificultăţile permanente legate de sfera sexuală pot fi îmbunătăţite", a precizat psihologul.
Este fundamental ca pacienţii să vorbească despre aceste probleme. Dar cui să se adreseze?
Primul pas spre remedierea acestor disfuncţionalităţi îl constituie o informare riguroasă şi corectă în ceea ce priveşte efectele pe care terapiile aplicate le pot avea asupra acestui sector al existenţei pacientului. Bolnavii pot cere lămuriri în acest sens medicului specialist în diferitele terapii. Apoi, pentru o informare mai amănunţită, se pot adresa unui psiholog specializat în munca cu bolnavii de cancer. Un astfel de specialist face parte din echipa multidisciplinară care se ocupă de bolnav.
Problemele bărbaţilor
în cazul cancerului de prostată, intervenţia chirurgicală poate cauza disfuncţie erectilă (între 14 şi 86% din cazuri). Acelaşi lucru este valabil pentru radioterapie, însă problema se manifestă mai târziu. Terapiile hormonale pot determina în cazul multor pacienţi inhibarea dorinţei sexuale.
"Factorii psihologici pot constitui o cauză adiacentă sau o consecinţă a disfuncţionalităţii de erecţie", a explicat Pugliese. "În primul caz, stresul ridicat şi deprimarea produse de aflarea diagnosticului. În altă ordine de idei, bărbaţii care au probleme de erecţie, au probleme de autostimă". În acest fel, sunt puse în pericol atât relaţia de cuplu, cât şi identitatea masculină în sine.
Lucrul cel mai important însă este că, pentru toate aceste disfuncţionalităţi, există remedii. Dacă problemele de erecţie sunt cu precădere de natură fizică, pacienţii pot lua medicamente. Atunci când problemele au ca sursă aspecte psihologice, cea mai adecvată soluţie este consultarea unui psihoterapeut.
Problemele femeilor
În cazul femeilor afectate de tumori ginecologice, tratamentul chirurgical sau radioterapia pot provoca uscăciune vaginală, dificultate sau durere la pentrare, instaurarea anticipată a menopauzei sau o scădere a dorinţei. Nu trebuie neglijată pierderea fertilităţii sau a organelor care simbolizează prin excelenţă feminitatea, care ameninţă identitatea sexuală feminină.
Iată care sunt sugestiile specialistei: "Pentru reluarea activităţii sexuale pot fi utilizate strategii instrumentale (dilatatori vaginali), farmacologioce (geluri lubrificante) sau comportamentale (regularitatea raportrurilor şi schimbarea practicii sexuale). Însă este benefic să fie urmate sfaturile unui medic care va sugera soluţia optimă, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte".
Când trebuie reluată activitatea sexuală?
În materie de sex, e fundamentală comunicarea cu propriul partener. Cu atât mai mult, în cazul celor care suferă de cancer şi care sunt supuşi unor întervenţii invazive. Momentul cel mai potrivit pentru reluarea vieţii sexuale diferă de la persoană la persoană.
Cei mau mulţi pacienţi reiau practica sexuală atunci când tratamentele împotriva tumorii se încheie. Cazurile în care acestă chestiune se abordează înainte sunt foarte rare. "De înţeles, însă activitatea sexuală în timpul tratamentului nu ar face rău. Dimpotrivă", a ţinut să specifice Patrizia Pugliese.
