Dan Mihăescu, într-unul dintre ultimele interviuri: «Caragiu mi-a zis că am fost prietenul lui cel mai bun»
Toma Caragiu, Ştefan Bănică, Octavian Cotescu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Coca Andronescu i-au interpretat textele. Dan Mihăescu, creatorul unor texte celebre precum „Omul cu şopârla“, în interpretarea lui Toma Caragiu, sau „Milogul“, cu Dem Rădulescu, vorbeşte despre cariera sa
Cum v-aţi descoperit calităţile de umorist?
Dan Mihăescu: Pe la vârsta de 24-25 de ani am asistat la o scenă în familia unor prieteni care îşi pregăteau copilul pentru prima zi de şcoală. Tatăl, mama, bunicii ţipau unul la celălalt: nu uita caietul, nu uita penarul, nu uita să-i faci un sendviş, pune-i şi un măr! În nebunia aia, au plecat cu copilul la şcoală şi în stradă şi-au dat seama că uitaseră ghiozdanul.
M-am amuzat teribil şi mi-am închipuit altfel finalul acestei întâmplări: cum ar fi fost să uite chiar copilul? Am scris acest scheci pentru „Unda Veselă", care a plăcut foarte mult, iar cei de acolo mi-au propus să fiu colaborator.
Pe atunci avea rubrică la radio Alexandru Giugaru cu „Scrisori comice" ale lui Tudor Muşatescu şi am încercat să scriu ceva în aceeaşi manieră, însă fără speranţa că un actor de talia lui Giugaru va alege ceva. Giugaru a văzut textul şi l-a spus la radio.
Încet- încet, oamenii mi-au mai solicitat câte un scheci, câte un text pentru un almanah. Nu m-am gândit niciodată că mă voi califica pentru această profesie. După aceea am scris nişte volume de proză umoristică.
Pentru ce vă pregăteaţi, de fapt?
Mă pregăteam să devin avocat. Chestie care nu s-a întâmplat, pentru că am participat la un concurs literar, am luat premiul I şi mi-a intrat în cap povestea cu presa şi cu scrisul.
Aveam un foileton care se publica în revista „Magazin", după o povestire a mea s-a realizat primul film poliţist românesc, „Portretul unui necunoscut", cu Octavian Cotescu, Geo Barton, Ioana Bulcă.
Şi am rămas pe drumul acesta. Am fost şeful primului studio de film publicitar - numai la TV se făceau reclame pe atunci - după care, intrând la televiziune, am rămas acolo timp de 40 de ani la Divertisment, deşi eu am dat concurs pentru Actualităţi.
Am lucrat la TVR până în '98, apoi am devenit colaborator permanent la Antena 1, unde sunt şi acum.
Pentru care actori aţi compus texte?
Nu există actor de comedie în România care să nu fi interpretat scheciurile mele. Am fost la o emisiune împreună cu Maia Morgenstern, care mi-a zis: „Uite, pentru mine nu ai scris nimic". Şi i-am adus aminte că şi ea a jucat într-un scheci de-al meu.
Prin ce diferă umorul actual de cel de acum 20 de ani?Nu e vorba numai de cenzură.Televiziunea unică făcea ca toţi actorii mari să dorească să apară la televizor şi la o scenetă puteai să faci o distribuţie cu Vasiliu Birlic, cu Alexandru Giugaru, cu Radu Beligan.
Astăzi, actorii mari nu mai sunt solicitaţi la televiziuni. Divertis e o trupă excelentă, dar ei nu sunt actori, ci ingineri. O situaţie foarte tristă pentru umor este că în România actorii mari de comedie au murit în plină putere creatoare: Caragiu, Bibanu, Pellea, Brăila, Cotescu, Puiu Călinescu, Cornel Vulpe, Bănică, Vasilica Tastaman, Coca Andronescu.
Bănică era bun pe cuplet şi cânta excelent, Toma Caragiu a fost maestrul monologului. Nimeni altul nu ar fi putut să interpreteze textul meu „Şopârla" cum a făcut-o el. Astăzi, calitatea actoricească a interpreţilor este cu minus.
Textele sunt concesive şi uneori deviază în vulgar. A crescut apetenţa publicului pentru lucruri care nu au legătură cu umorul. Dacă facem un sondaj naţional, nu există om care să nu ştie de Pepe, Zăvoranu, Columbeanu.Dar şi textele lui Bendeac glisează în vulgar!
În meseria noastră, fiecare este responsabil pentru ce semnează. Eu am un rol de consilier pentru textele lui Mişu. Dar mai este ceva care în capitalism se impune: ratingul.
Bendeac este primul la emisiuni de divertisment. Ne sfătuim, este un băiat talentat şi foarte deştept. Ce să-i reproşez, că are succes? De multe ori nu mă potrivesc la gust cu cei de pe platou, care sunt foarte tineri. Îi văd, ei râd, iar eu rămân serios. Ei au dreptate.
Ce relaţie aţi avut cu actorii din generaţia veche?
Toma, de pildă, a scris cu mâna lui pe un bileţel pe care îl păstrez, că am fost cel mai bun dintre prietenii lui. A zis: „Bă, nu am făcut şi noi o poză să mă laud cu tine".
Dem Rădulescu, pentru care am scris „Milogul" şi alte scheciuri care au întrecut succesul lui în teatru, a cerut publicului să mă aplaude. A fost o bucurie şi o şansă fabuloasă să lucrez cu aceşti artişti, Bănică, Brăila, Cotescu, Caragiu. Eu nu am avut orgoliul să ies în faţă, am lăsat textele mele să vorbească prin interpretarea acestor actori minunaţi.
"Toma Caragiu a fost maestrul monologului. Nimeni altul nu ar fi putut să interpreteze textul meu «Şopârla» cum a făcut-o el.''Dan Mihăescu, umorist
"Idolul meu oltean este Toma Caragiu. Întâmplarea a făcut ca eu să colaborez cu cel care a scris texte pentru Caragiu. Este o onoare să lucrez cu Nenea Dan.''Mihai Bendeac, actor
„Spovedania unui umorist"
În anul 2011, în luna martie, a apărut în librării „Spovedania unui umorist", biografia lui Dan Mihăescu, scrisă de Annie Muscă. Autoarea este de învăţătoare de profesie. A mai publicat, în 2008, biografia lui Tudor Vornicu.
„Scheciurile trio-ului Dan Mihăescu, Octavian Sava şi Grigore Pop le ştiu din copilărie. Am lucrat cu domnul Dan Mihăescu atunci când am scris biografia lui Tudor Vornicu, a cărui prefaţă a şi semnat-o. Este primul om căruia i-am deschis uşa", a declarat autoarea.
Citiţi şi: Mihai Bendeac a anunţat moartea unui mare umorist român, Dan Mihăescu
