De ce să plec din ţară? De ce aş mai rămâne?
„Societatea şi economia bazate pe cunoaştere", o formulare detaşată extrasă din Directivele Uniunii Europene, pare să fie din ce în ce mai puţin aplicabilă în societatea românească confruntată cu fenomenul copleşitor al emigrărilor.
Din afara graniţelor, plecarea din România arată ca o urmare firească a efectelor create de o perpetuă criză economică, ori ca o alegere naturală a celei mai bune oportunităţi profesionale. Exodul capitalului uman din ţară în străinătate adânceşte însă România într-o prăpastie prea întunecată ca să mai cuprindă şi minţile luminate.
Eterna problemă a zilei de mâine pune adesea în balanţă economia şi sentimentul de apartenenţă naţională şi, de cele mai multe ori, răspunsul, deloc mimat, înclină abrupt către varianta cea dintâi.
Şi „căpşunari", şi medici
De la menajere, „căpşunari", antreprenori cu „a seis", agricultori, până la specialişti în calculatoare, ingineri sau medici, din ce în ce mai mulţi români preferă să creadă că soarele răsare din Occident, iar numărul lor nu e deloc modest. Diaspora română are aproape 3 milioane de membri şi, dacă luăm în seamă tendinţele actuale, încă numără.
Vezi pe adevarul.ro „exodul creierelor" şi „migraţia muşchilor"
