Doru Octavian Dumitru: «Nimănui nu-i pasă de nevoile mele artistice»
De unde această hotărâre de a va retrage de pe scenă?
Doru Octavian Dumitru: Simt că nu-mi mai găsesc entitatea ca şi comic. M-am săturat să mă tot uit neputiincios cum se duce tot mai jos cultura sub lozinca: „asta vrea lumea" , „asta face rating". Până şi spectacolele mele nu le mai fac cum vreau. La început, una vorbim, iar la sfârşit alta facem. Mă trezesc în ultimul moment cu „îmbunătăţiri". Am impresia că nimănui nu-i pasă de problemele şi de nevoile mele artistice. Iese banu'? Asta contează. Serios? Doar atât?!
Spuneaţi că retragerea nu va fi permanentă, ci temporară... Veţi reveni? Când?
Deocamdată, vreau să iau doar o pauză. Trebuie să mă adun. Alerg mereu. Pentru ce? Nu vreau să devin un comic îndârjit.
Veţi continua totuşi să faceţi stand-up comedy.
în Canada...Îmi doresc de mult să colind cluburile de stand-up comedy. Sunt multe. O să fie greu? Nu ştiu. Ştiu că o s-o iau de la început. Un lucru mi-e clar, dacă lumea râde, atunci o să mă furişez în râsetele lor. Doamne ajută!
În ce măsură, această decizie are legătură cu criza care a afectat toate domeniile artistice din România?
Nu are nicio legătură cu criza economică. Are legătură cu întrebări care mă chinuiesc: „Cine sunt eu de fapt?" sau „Care mi-e rostul şi locul în lumea asta?"
Vă gândiţi să faceţi şi altceva în afară de stand-up comedy?
Mi-ar plăcea să mă încui într-o cameră şi să citesc. Să citesc mult. Cărţile nu te mint. Vor doar să fie citite. Atât. Când o să mă satur de citit, de abia atunci o să mă gândesc la ce voi face mai departe.
Cum vedeţi situaţia spectacolelor dumneavoastră din ultimii ani, comparativ cu anii '90?
Am alergat cam mult şi mereu m-am zbătut să fiu din ce în ce mai ocupat. Acum muncesc mai mult decât în perioada '90 - '99. În ultima vreme am jucat în cluburi. În unele a fost multă lume, în altele mai puţină. Important e că ne-am simţit bine împreună. Colindând cluburile am ajuns la concluzia că fiecare pub are un „parfum" al lui aparte, care vine de la patronii inimoşi, întreprinzători şi cu simţul umorului. Mi-am făcut mulţi prieteni.
Cum vi se pare publicul român de astăzi?
La 5 decembrie, la spectacolul „Spuma de Râs" de la Sala Palatului, am auzit din nou furtuna de râs din '92 - '93. Râsul bucureştenilor. Ce dor mi-a fost de ei! Mi s-a umplut inima de bucurie. Acelaşi râs s-a întâlnit din nou cu aceeaşi inimă.
Dar umorul românesc?
În momentul de faţă, umorul românesc este făcut de alte categorii decât de comicii profesionişti. Acum, umorul este făcut de politicieni, patroni de cluburi sportive şi de către cei care fac glume la colţ de stradă - i se zice „caterincă de cartier".
V-a afectat această „cotitură" pe care a luat-o divertismentul românesc?
Cotitură sau cădere liberă? Uneori mă simt izolat, parcă aş fi din altă lume. Nu în faţa publicului din săli, ci în faţa televiziunilor disperate să obţină calitate cu cât mai puţin posibil. Aproape că te fac să crezi că nu are nicio valoare ceea ce faci. Chiar să fi dispărut gluma subtilă, umorul inteligent şi hazul curat de necaz?
Aţi plecat din România în 1991 şi v-aţi stabilit în Canada, dar aţi continuat să susţineţi spectacole în ţară, constant. Ce v-a atras mereu spre România?
M-am născut în România şi sunt îmbibat de sentimente şi obiceiuri româneşti. Am plecat cu gândul să învăţ comedia de la mama ei, am căutat să mă pregătesc ca să fiu mai bun, mai hazos. Am avut tot timpul asta şi ceva oferte pe care le-am refuzat sau le-am ignorat. Hai să spunem că aşa a fost să fie!
Cum v-aţi descurcat să trăiţi în această meserie atâţia ani?
Cu credinţă în Dumnezeu, cu încăpăţânare şi multă râvnă. Mi-am condimentat viaţa cu pasiune şi plăcere. Cred că una din cele mai frumoase meserii din lume este să fii comic. În lumea civilizată, meseria aceasta este foarte bănoasă pentru vedete. În ultimii ani am învăţat să nu mai pun banii în faţă, ci să mă bucur mai mult de ceea ce fac.
Ce vă doriţi pe viitor?
Să fiu un comic bun, un tată bun şi un soţ bun.
Dar pentru România?
Doresc ca nimeni şi nimic să nu poată să şteargă vreodată râsul poporului român. Şi să mai ştiţi ceva: întotdeauna când va fi nevoie, eu o să fiu aici, gata să împart cu toţi bucuria şi esenţele de umor din inima mea.
O perioadă de linişte pentru comicii „clasici"
Doru Octavian Dumitru nu este singurul comic care s-a decis să se retragă din activitatea care l-a consacrat. Şi grupul Vacanţa Mare a renunţat la emisiunile televizate şi la personaje foarte bine cunoscute, precum Leana şi Costel sau poliţistul Garcea. După încheierea contractului cu Kanal D, Mugur Mihăescu şi Radu Pietreanu au lansat o revistă umoristică numită „Ţara lui Garcea", pe care au numit-o „un antitabloid".
Un alt cuplu umoristic, Romică Ţociu şi Cornel Palade, nu mai are nici pe departe acelaşi succes pe micul ecran ca odinioară. Pe vremuri „stăpânii Revelionului", Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru au devenit astăzi o „pasăre" rară la televizor.Situaţia este asemănătoare şi în showbizzul britanic, unde interpretul lui Mr.Bean, Rowan Atkinson, s-a decis să se retragă de pe micul ecran.
