EXCLUSIV Teatru în garsoniera lui Eugen Cristea. Uite cum repetă actorii pentru spectacole
Îi urmărim pe scenele de teatru, îi aplaudăm şi îi privim ca pe nişte zei. Mai departe... puţini ştiu detalii din culise şi care e cu adevărat viaţa actorilor după ce se trage cortina. Ce salarii au, dacă au. Cât primesc în urma unei reprezentaţii pentru care repetă luni în şir. Actorul Eugen Cristea a acceptat să ne dezvăluie lucruri dureroase ale meseriei de actor şi chiar ne-a invitat la o repetiţie. Una ţinută la el acasă, în garsonieră.
Zece actori talentaţi, îngrămădiţi într-o cămăruţă ticsită cu recuzită, haine, cărţi, tablouri şi obiecte de ornament. Este garsoniera lui Eugen Cristea şi a soţiei sale, Cristina Deleanu. Aici se mai strâng să repete pentru spectacolele pe care le organizează pe cont propriu.
Nu toţi actorii au şansa de a fi angajaţi, cu salariu fix, la un teatru. Oricum, acesta este mic, diferenţiat pe categorii. Un debutant e plătit cu minimul pe economie, iar Eugen Cristea, spre exemplu, a ajuns, după 40 de ani de meserie, la impresionantul salariu de 2.200 de lei. Nu e de mirare că actorii caută să joace în spectacole organizate de la cap la coadă de ei. Numai că nici de aici nu se îmbogăţesc.
„Costumele costă cel mai mult. Un costum poate să ajungă şi la 100 de milioane. Decoruri, materiale de promovare, afişe, muzica, chiria sălii, sunt extrem de multe costuri. Aceste costuri nu se pot acoperi din vânzarea biletelor. În mod normal, actorii sunt plătiţi din vânzarea biletelor, dar de multe ori costurile pentru organizare, promovare, chirie sală nu sunt scoase din bilete. Și atunci se întâmplă ca actorii să nu fie plătiţi. Cu toate acestea, acceptă. Pentru că noi tot pierdem o sumă de bani - chiria sălii, materialele de promovare pe care le distribuim dinainte etc. Şi atunci preferăm să jucăm, chiar dacă jucăm pe gratis şi să bucurăm oamenii care şi-au luat bilet la teatru", aflăm de la Daniel Niţoi, actor şi regizor.
Eugen Cristea câştigă între 100 şi 200 de lei dintr-un astfel de spectacol. Bineînţeles, şi el, şi alţii, au jucat de multe ori gratis, în situaţiile în care vânzarea biletelor nu a acoperit costurile. Chiar şi Ion Dichiseanu, la cei 80 de ani ai săi, urcă pe scenă pentru 150 de lei de reprezentaţie.
„Sunt şi spectacole pe care le jucăm gratuit. Probabil că asta nu o înţelege nimeni, în sensul că nu le vine să creadă. Am fost acum o lună invitaţi la Constanţa, am avut două spectacole - Avarul şi Gâlcevile din Chioggia, am jucat în faţa unui public ultra numeros şi extraordinar de receptiv, a fost un festival de comedie acolo. Am avut nişte satisfacţii extraordinare, deşi în loc să încasăm, noi am cheltuit acolo, mai ales în familia mea pentru că, în puţinele ore rămase libere între cele două spectacole am bântuit prin malluri în Constanţa. Deci, în loc să câştigăm, am pierdut, dar ne-am luat nişte blugi noi şi 4 CD-uri. Dincolo de glumă, trebuie să spunem că s-a creat cu adevărat o echipă. Efectiv suntem o mare familie, suntem împreună şi la bine, şi la rău. Când mai reuşim să luam câte un ban ne bucurăm, dar ne bucurăm în primul rând de faptul că suntem împreună. De cele mai multe ori ajungem să gândim la fel, acţionăm la fel, ne ajutăm pe scenă, ne suflăm textul unii altora, ne ajutăm dacă vreunul mai uită textul pe scenă şi în general, ca o constatare a unui om care face de zeci de ani meseria asta şi o face cu dăruire, peste tot e acest sentiment de solidaritate", a mărturisit Eugen Cristea pentru emisiunea Click! de la Prima Tv.
Când nu au unde să repete, se strâng cu toţii în micuţa garsonieră a actorului și a soției sale, Cristina Deleanu. Împart o sticlă de suc şi o cutie cu bomboane de ciocolată şi, într-o veselie generală, se transpun într-o altă lume. I-am urmărit repetând pentru piesa Gâlcevile din Chioggia, pe care o vor juca joi la Vâlcea.
„Ne aflăm acum la o repetiţie pentru că nicio firmă, niciun teatru nu ne oferă posibilitatea de a ne manifesta în cadru instituţionalizat şi nu fac asta decât dintr-un singur motiv: de frică. Pentru că suntem o echipă chiar de profesionişti, de oameni dăruiţi şi hăruiţi. Priviți, dacă vă uitaţi prin cameră, o mare parte din costume se află aici, mâine poimâine o să aducem probabil şi decorurile, iar noi vom merge să locuim în parc. Pentru că democraţia nu reprezintă altceva decât o societate în care nu te ajută nimeni. Şi, din moment ce nu ne ajută nimeni, încercăm să ne ajutăm noi singuri", mai spune marele actor.
Nu se ajută doar financiar. Aceste spectacole reprezintă o şansă pentru tinerii actori de a se afirma, de a căpăta experienţă şi, de ce nu, de a mai câştiga un bănuţ.
„Alături de noi sunt nişte copii frumoşi, talentaţi, şi cărora nimeni nu le-a oferit o şansă. Prin micuţa noastră trupă de teatru încercăm să le oferim şi lor o şansă pentru că, dacă pe noi, datorită vârstei, nu ne mai bagă nimeni în seamă, încercăm să le încurajăm lor tinereţea şi talentul".
După cum vedeţi, în spatele cortinei nu curge lapte şi miere. Actorii trăiesc de la un spectacol la altul şi, dacă nu ar fi mânaţi de pasiune adevărată, s-ar lăsa de meserie. Lumea teatrului e, însă, ca un drog. Unul care îi ajută de fiecare dată să facă haz de necaz.
