Execuţia Ceauşeştilor, decisă în WC-ul lui Vasile Milea
Seara de duminică, 24 decembrie 1989. De două zile, conducătorii civili şi cei militari de la Bucureşti încearcă în mod repetat să-l convingă pe comandantul UM 01417 Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici, să „recurgă la metodă", adică să-i lichideze „accidental", fără proces, pe soţii Ceauşescu. Kemenici transmite ordinul spre câţiva dintre ofiţerii săi, dar aceştia refuză să-i asasineze pe dictatorii-prizonieri. Nici măcar diversiunile la care este părtaş colonelul Kemenici nu au efect: nici maiorul Ion Ţecu, nici maiorul Ion Mareş, nici căpitanul Ion Boboc şi nici locotenentul-major Iulian Stoica nu vor să-şi mânjească mâinile cu sânge.
Frica de microfoane
În Capitală, conducătorii noului regim nu mai au răbdare. Aflaţi în sediul Ministerului Apărării Naţionale (MApN), ei trec la acţiune. În seara de 24 decembrie iau o decizie istorică: a doua zi, soţii Ceauşescu vor fi judecaţi sumar şi executaţi.
Sediul MApN era locul în care s-a consolidat noul pol de putere, pregătit din timp şi ieşit la lumină după fuga dictatorilor. Cum toată lumea suspecta pe toată lumea, cel mai bun loc pentru discuţii a fost WC-ul din spatele biroului fostului ministru Vasile Milea. O încăpere cu un hol îngust, cu o cameră de odihnă şi un grup sanitar.
Acolo a fost luată decizia capitală. Şi ca totul să rămână secret, decidenţii au lăsat să curgă apa de la chiuvetă. Astfel, încercau să se asigure că nu vor fi ascultaţi, „bruind" eventualele microfoane din cabinetul ministerial.
Argumente fabricate pentru proces
Grupul care a pus la punct mecanismul de lichidare a Ceauşeştilor a fost unul relativ redus. Acesta era format din Silviu Brucan, Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Mihai Montanu, Sergiu Nicolaescu, Mihai Ispas, Dan Marţian şi Gelu Voican Voiculescu. Întâlnirea decisivă a avut loc la Ministerul Apărării, unde gazde influente le-au fost generalii Nicolae Militaru şi Victor Atanasie Stănculescu. Pentru o asemenea decizie trebuia găsit un argument pe măsură: fenomenul terorist.
Modul în care s-a pus problema execuţiei a fost explicat de Silviu Brucan, în stilul caracteristic, la 4 februarie 1994, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989.
„A fost o discuţie destul de lungă, cu argumente politice, juridice şi militare. Sigur că am fi dorit să fie un proces public sau deghizat, care să fie educativ pentru populaţie. S-a discutat şi aspectul juridic, pentru că nu era în regulă. Era o chestiune făcută fără respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales că nu aveam nicio îndoială asupra sentinţei. Până la urmă, considerentele militare au dominat. Ne dădeam seama că toate aceste elemente care acţionau împotriva Revoluţiei, trăgînd asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru în speranţa că Ceauşescu va reveni la putere. Eu cred că decizia a fost justificată, pentru că, într-adevăr, după ce au fost arătate la televizor procesul şi execuţia, grosul trăgătorilor s-a predat şi a lăsat armele".
„Teroriştii" inventaţi
Explicaţia lui Brucan pare decupată din manualele de manipulare. Vechiul activist stalinist invoca prezenţa teroriştilor, deşi s-a demonstrat în timp că „teroriştii" erau invenţia grupului Militaru-Iliescu-Brucan.
„Terorişti" au fost consideraţi şi luptătorii USLA exterminaţi în faţa MApN, şi pasagerii elicopterului doborât lângă Alba-Iulia, printre care se aflau generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea. Tot ca „terorişti" au fost lichidaţi şi elevii Şcolii de Securitate de la Câmpina, exterminaţi la Otopeni. Şi exemplele pot continua. Aproape de fiecare dată însă, ordinele criminale au venit dinspre grupul militaro-civil de la MApN.
Mărturia lui Gelu Voican Voiculescu în faţa Comisiei „Decembrie 1989"
„În 24 decembrie a fost acel moment culminant al vieţii noastre. Intram doi câte doi în baia lui Milea. Lăsam apa să curgă, demenţe din astea. Şuşoteam diverse formule. Eu am spus: «Să-i facem scăpaţi de sub escortă, cum s-a făcut cu Zelea Codreanu. Îi omorâm şi gata». S-au uitat la mine şi am simţit că au început să mă considere ca pe un tip respingător. Şi atunci, parcă Mazilu a spus: «Preşedintele poate înfiinţa, în situaţii din astea, Tribunal Militar Excepţional...», şi aici, atenţie: «...îi va judeca şi îi condamnăm la moarte, că faptele există pentru această condamnare»".
Citeşte întreaga poveste a deciziei de executare a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în Adevărul!
