Atacul terifiant care a făcut istorie pe mare. Povestea cutremurătoare care a inspirat romanul „Moby Dick”
Una dintre cele mai dramatice confruntări dintre om și o creatură marină a avut loc în anul 1820, când un cașalot uriaș, lung de 25 de metri, a atacat și distrus o balenieră americană. Impactul acestui eveniment a fost atât de puternic, încât a devenit sursă de inspirație pentru celebrul roman „Moby Dick”, scris de Herman Melville.
Cartea a fost publicată în 1851 și s-a transformat într-o capodoperă a literaturii universale, apreciată de iubitorii de aventuri și povești pline de suspans.
În roman, Herman Melville relatează povestea legendarului căpitan Ahab, un marinar obsedat de ideea de a se răzbuna pe Moby Dick, un cașalot alb de dimensiuni colosale. Acesta îi distrusese nava și îl lăsase fără un picior, motiv pentru care Ahab pornește într-o vânătoare obsesivă și periculoasă. Romanul s-a bucurat de un succes excepțional și a fost adaptat pentru ecran în mai multe rânduri, inclusiv într-un film din anul 2015.
Dincolo de dimensiunea sa literară, „Moby Dick” are un fundament real. Povestea romanului este inspirată dintr-un eveniment autentic, de o intensitate dramatică aparte. Melville a găsit inspirație în relatările lui Owen Chase, prim-ofițer la bordul balenierei Essex, și în mărturiile căpitanului navei, George Pollard.
Tragedia navei Essex, sursa de inspirație pentru „Moby Dick”
Totul a început în 1819, în Nantucket, o insulă situată în Massachusetts, considerată pe atunci centrul industriei balenierelor din America de Nord. Era un veritabil paradis pentru vânătorii de cașaloți, mamifere uriașe căutate pentru spermanțetul pe care îl produceau, o substanță uleioasă aflată în craniul lor, utilizată în special pentru fabricarea uleiurilor de iluminat, a produselor cosmetice și a lumânărilor.
Vânătoarea de cașaloți presupunea o logistică complexă. Corăbiile erau dotate cu bărci speciale de câte șase oameni, harpoane și dispozitive pentru tractarea carcaselor. Expedițiile pe mare puteau dura chiar și câțiva ani. Când un cașalot era zărit, după jetul de apă aruncat deasupra capului, echipajele coborau bărcile la apă. O parte dintre marinari se apropia de mamifer, în timp ce ceilalți lansau harponul, ale cărui vârfuri metalice se înfigeau adânc în pielea animalului.
De cele mai multe ori, cașalotul intra în panică și trăgea barca după el, până când obosea. Abia atunci era doborât definitiv cu o lance specială, în ceea ce era, pentru vânători, momentul decisiv al capturii.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
