VideoBătălia care pare desprinsă din filme. 65 de oameni au ținut piept unei armate de câteva mii

Istoria este plină de confruntări considerate simboluri ale curajului extrem, iar una dintre cele mai impresionante s-a petrecut în Mexic, în secolul al XIX-lea. Mulți istorici compară bătălia de la Camarón cu celebra confruntare de la Termopile, acolo unde spartanii conduși de Leonidas au rămas în legendă pentru rezistența lor împotriva armatei persane.

Bătălia de la Camarón, una dintre cele mai șocante bătălii din istorie / foto: captură video

La Camarón, un mic grup de soldați ai Legiunii Străine Franceze a reușit să reziste timp de aproape 12 ore în fața unei armate mexicane formate din mii de oameni. Confruntarea a avut loc pe 30 aprilie 1863, în timpul intervenției franceze în Mexic.

Totul s-a petrecut într-o perioadă complicată pentru Mexic, după războaiele purtate cu Statele Unite și după mai mulți ani de conflicte interne. Țara era într-o situație economică gravă, iar președintele Benito Juárez suspendase plata datoriilor către Franța, Spania și Marea Britanie. Profitând de acest context, împăratul francez Napoleon al III-lea a decis să intervină militar și să își extindă influența în America Latină.

În acea perioadă, Legiunea Străină Franceză avea misiunea de a proteja drumul dintre Veracruz și Puebla, esențial pentru aprovizionarea armatei franceze. Zona era extrem de periculoasă: bolile făceau ravagii, iar atacurile trupelor mexicane erau frecvente.

La finalul lunii aprilie 1863, căpitanul Jean Danjou a primit ordin să escorteze un convoi de provizii către Puebla. Acesta conducea aproximativ 65 de legionari proveniți din mai multe țări europene. Soldații erau foarte bine antrenați și aveau reputația unor luptători disciplinați.

Cum au reușit legionarii francezi să reziste în fața a mii de soldați

În timpul deplasării, trupele franceze au ajuns în satul Camarón, unde au observat apropierea cavaleriei mexicane. Danjou și-a dat rapid seama că în zonă se află o forță militară mult mai mare și a decis retragerea către o haciendă abandonată, pe care legionarii au transformat-o într-un punct defensiv.

„Compania lui Danjou era un amestec fascinant de destine. Caporalul Évariste Berg fusese cândva ofițer și decorat cu Legiunea de Onoare, dar fusese exclus din armată pentru abateri disciplinare. Ulterior se înrolase în Legiune, care nu punea mare preț pe trecutul oamenilor. Louis Maine, un veteran al războiului din Crimeea și, la rândul său, decorat, renunțase la gradul de sergent pentru a se înrola ca simplu legionar. Sergentul Vincent Morzycki, veteran al campaniilor din Italia, era fiul unei mame franceze și al unui ofițer polonez.

Astfel pregătiți și adăpostiți în mica lor fortăreață improvizată, oamenii lui Danjou se aflau în pragul unei confruntări care avea să intre în legendă”, preciza Robert Barr Smith în „Battle of Camarón: Legendary Last Stand of the French Foreign Legion”, din Warfare History Network.

Soldații francezi s-au baricadat în spatele zidurilor înalte și și-au ocupat pozițiile de tragere. În scurt timp au descoperit adevărata dimensiune a armatei mexicane: peste 3.000 de militari îi înconjuraseră.

Deși situația părea fără ieșire, legionarii au refuzat să se predea. Au rămas fără apă și fără muniția transportată de catâri, după ce animalele s-au speriat și au fugit. Chiar și așa, au continuat să lupte ore întregi.

„Legionarii mor mai bine decât orice alți oameni din lume”

„Fiecare legionar rămăsese doar cu cele 60 de cartușe din cartușieră. Situația era agravată de lipsa apei, dispărută odată cu animalele speriate. În incinta în care se adăpostiseră nu exista nicio sursă, iar setea avea să devină o tortură aproape insuportabilă. Pentru răniți era de-a dreptul cumplit; până la sfârșitul zilei, unii aveau să ajungă să-și lingă propriul sânge pentru a-și umezi buzele”, preciza Barr Smith în același material.  

În timpul luptei, comandantul mexican Francisco Milán le-a oferit francezilor șansa de a se preda. Jean Danjou a refuzat categoric.

„Legionarii mor mai bine decât orice alți oameni din lume”, ar fi spus acesta.

Lupta a continuat ore în șir. Danjou a fost ucis, iar comanda a fost preluată de Napoléon Vilain, care a respins la rândul lui oferta de capitulare. Deși aproape toți legionarii erau răniți, aceștia au continuat să tragă asupra atacatorilor.

„Căldura ne apăsa, soarele se reflecta din zidurile albe ale curții și ne orbea. Când deschideam gura să respirăm, aveam impresia că inhalăm foc”, mărturisea legionarul Louis Maine.

După aproape 12 ore de rezistență, mai rămăseseră în viață doar câțiva legionari. Cu ultimele cartușe, au lansat un ultim atac cu baionetele împotriva soldaților mexicani. Trei dintre ei au supraviețuit și au fost cruțați.

Confruntarea de la Camarón a intrat rapid în legendă și a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Legiunii Străine Franceze. Potrivit relatărilor vremii, cei 65 de legionari ar fi provocat pierderi uriașe armatei mexicane.

„Aceștia nu sunt oameni, sunt demoni!”, ar fi exclamat Francisco Milán, comandantul trupelor mexicane.