Motivul pentru care Carol al II-lea îi ura pe legionari. De cine s-a folosit pentru a-l aresta pe Corneliu Zelea Codreanu
Acum 87 de ani, pe 16 aprilie 1938, regele Carol al II-lea și camarila sa au declanșat o amplă operațiune de decapitare a Mișcării Legionare. Liderul organizației, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alți 44 de apropiați, au fost arestați și condamnați la închisoare.
În noaptea de 16 spre 17 aprilie 1938, Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, și alți 44 de fruntași legionari au fost arestați de autorități. Momentul nu a fost ales întâmplător: cu o zi înainte de Florii, majoritatea românilor se aflau acasă, în familie, iar reacțiile publice puteau fi ușor controlate. La doar două zile după arestare, pe 19 aprilie, Codreanu a fost condamnat la șase luni de închisoare pentru ultraj. Tot în aceeași zi, ministrul de Interne Armand Călinescu anunța deschiderea unui nou dosar împotriva liderului legionar, mărturisind ulterior că a întocmit rechizitoriul „într-o singură noapte”. Acuzația era gravă: „atentat contra siguranței publice”.
Codreanu nu avea să mai iasă viu din închisoare. Arestarea și condamnarea sa făceau parte dintr-un plan minuțios pus la cale de regele Carol al II-lea, hotărât să distrugă Mișcarea Legionară, formațiunea ultranaționalistă de extremă dreapta care câștiga rapid teren în contextul crizei economice a anilor '30. Carismaticul lider al „Legiunii Arhanghelului Mihail” reușise să atragă de partea sa studenți, intelectuali, țărani și preoți, iar popularitatea sa era în continuă creștere.
De ce îi ura Carol al II-lea pe legionari
Punctul culminant al ascensiunii legionare a fost atins la alegerile parlamentare din decembrie 1937, când partidul „Totul pentru Țară”, aripa politică a Mișcării, a devenit a treia forță politică a țării. Această reușită electorală a alarmat profund anturajul regelui.
„Propulsată astfel cea de-a treia forţă politică a ţării, Mişcarea Legionară, legionarii i-au înspăimântat atât pe regele Carol al II-lea şi camarila sa condusă de Elena Lupescu şi Armand Călinescu”, nota Radu Dan Vlad în volumul „Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu” (1938).
Carol al II lea avea ceva personal cu „gardiștii”. În primul rând fiindcă o parte dintre ei aveau apucături teroriste, exemple fiind asasinatele îndreptate împotriva lui IG Duca și Mihail Stelescu, și o amenințaseră inclusiv pe concubina regală, Elena Lupescu.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
