Bujorii, florile spectaculoase ale grădinii: sfaturi esențiale de îngrijire și plantare

Bujorii (Paeonia) sunt printre cele mai apreciate flori de grădină datorită aspectului spectaculos, parfumului delicat și longevității impresionante. Acești arbuști pereni pot trăi și înflori zeci de ani în același loc, devenind adevărate puncte de atracție în orice grădină. Sunt populari atât în mediul rural, cât și în grădinile urbane, fiind apreciați pentru florile mari, bogate în petale, și pentru rezistența lor în timp.

Bujori / Foto: arhivă

Tot ce trebuie să știi despre bujori

Bujorii aparțin familiei Paeoniaceae și includ atât specii erbacee, cât și specii lemnoase, cunoscute ca bujori de arbust. Speciile erbacee își pierd partea aeriană în timpul iernii, pentru ca primăvara să reapară, în timp ce bujorii de arbust își păstrează tulpinile lemnoase, potrivit almanac.com.

Florile sunt mari, uneori depășind 15 centimetri în diametru, cu petale bogate și aspecte variate: simple, semi-bătute sau complet bătute. Plantele pot ajunge la înălțimi de 60–100 cm în cazul celor erbacee și chiar până la 1–2 metri la bujorii de arbust.

Bujorii preferă zonele însorite, având nevoie de cel puțin 6 ore de lumină pe zi pentru a se dezvolta armonios și a înflori abundent. În zonele cu veri foarte călduroase, o ușoară umbră în a doua parte a zilei poate fi benefică. Înflorirea are loc, de regulă, la sfârșitul primăverii și începutul verii, mai ales în lunile mai și iunie, iar florile pot rezista între 7 și 10 zile sau chiar până la două săptămâni în condiții favorabile.

Culorile bujorilor variază de la alb și roz pal până la roșu intens, corai, galben sau mov, iar multe soiuri au un parfum dulce și delicat.

Cum se îngrijesc și se plantează bujorii

Îngrijirea bujorilor este relativ simplă, dar necesită respectarea câtorva reguli esențiale. Udarea trebuie să fie moderată, deoarece planta nu tolerează excesul de apă. În perioadele secetoase, este suficientă o udare săptămânală. Fertilizarea se realizează la începutul primăverii și după înflorire, folosind compost sau îngrășământ echilibrat.

După ofilirea florilor, tulpinile trebuie tăiate pentru a preveni formarea semințelor și pentru a conserva energia plantei. Toamna, la bujorii erbacei, frunzele uscate pot fi tăiate la nivelul solului.

Plantarea se face de preferat toamna, în sol bine drenat și fertil, într-o zonă cu mult soare. Este important ca mugurele de creștere să fie plasat la 2–5 cm sub nivelul solului, deoarece o plantare prea adâncă poate împiedica înflorirea. Bujorii au nevoie și de spațiu suficient, pentru a evita concurența cu alte plante.

Boli, dăunători și păstrarea bujorilor în vază

Deși sunt plante rezistente, bujorii pot fi afectați de boli precum botrytis (mucegaiul cenușiu), făinarea sau diverse pătări foliare. Acestea apar mai ales în condiții de umiditate ridicată și pot fi prevenite prin asigurarea unei bune circulații a aerului și evitarea udării excesive. De asemenea, furnicile pot fi prezente pe boboci, dar în general nu afectează planta.

Pentru bujorii tăiați, menținerea lor în vază depinde de câteva reguli simple. Florile trebuie culese când bobocul este ferm, dar ușor moale la atingere. Tulpinile se taie oblic și se schimbă apa zilnic pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor. Frunzele aflate sub nivelul apei trebuie îndepărtate.

Bujorii rezistă mai bine în spații răcoroase, ferite de soare direct sau surse de căldură. Reîmprospătarea tulpinilor la fiecare două zile ajută la o mai bună absorbție a apei, prelungind durata de viață a florilor până la aproximativ o săptămână, păstrându-le frumusețea și parfumul delicat.