Care era desertul preferat al reginei Maria a României. Îl prefera în detrimentul dulciurilor din străinătate, făcute de francezi și englezi
Regina Maria a României, una dintre cele mai carismatice figuri regale ale începutului de secol XX, era cunoscută nu doar pentru frumusețea, inteligența și contribuțiile sale politice, ci și pentru gusturile rafinate în materie de gastronomie.

În ciuda educației sale occidentale și a influențelor culturale englezești și franceze, regina a fost o mare admiratoare a bucătăriei românești, pe care o considera parte integrantă a identității naționale.
Un gust autentic din bucătăria românească
Deși regina Maria a crescut într-un mediu aristocratic englez și a fost expusă rafinamentului culinar francez, inima ei aparținea preparatelor tradiționale românești.
Era renumită pentru afecțiunea pe care o purta felurilor de mâncare autohtone, pe care le prefera adesea în locul celor internaționale.
Printre mâncărurile sale preferate se numărau sarmalele – acele rulouri de varză sau frunze de viță de vie umplute cu carne tocată, orez și condimente. Regina adora acest preparat simplu, dar delicios, care a devenit un simbol al bucătăriei românești.
Un alt fel care îi plăcea era stufatul de pește, o specialitate din Dobrogea, regiune unde influențele turcești și lipovenești au creat o varietate de preparate bazate pe pește proaspăt.
Cozonacul, desertul de suflet al reginei Maria
În materie de dulciuri, regina Maria avea o slăbiciune specială pentru cozonac, desertul tradițional românesc pe care îl prefera chiar și în fața prăjiturilor și torturilor sofisticate ale bucătăriei occidentale.
Cozonacul, preparat cu făină, lapte, ouă, unt și umplut cu nucă, cacao, stafide sau rahat, era o prezență constantă la mesele festive organizate de regină, în special în preajma sărbătorilor.
Această alegere a reginei spune multe despre dragostea sa pentru tradițiile românești. Într-o perioadă în care elitele de la curțile regale europene se întreceau în a comanda deserturi extravagante de la patiserii pariziene sau londoneze, Regina Maria rămânea fidelă unui preparat simplu, dar plin de semnificație culturală.
Cozonacul, deși modest în aparență, necesită o îndemânare deosebită pentru a fi preparat corect. Regina Maria aprecia aroma dulce și textura pufoasă a acestui desert, care aducea laolaltă membrii familiei în momente de sărbătoare.
Se spune că regina prefera varianta tradițională cu nucă, dar nu refuza nici umpluturile mai moderne pentru acea perioadă, cum ar fi cele cu cacao sau rahat.
De ce cozonacul era mai apreciat decât dulciurile internaționale
Preferința reginei Maria pentru cozonac în detrimentul deserturilor sofisticate franțuzești sau englezești poate fi explicată prin legătura sa profundă cu poporul român.
Regina a fost întotdeauna o susținătoare ferventă a culturii românești, în care a găsit o sursă de inspirație și un mod de a se apropia de oamenii pe care îi conducea.
Alegând un desert tradițional precum cozonacul, regina demonstra respectul său pentru obiceiurile locale, dar și dorința de a încuraja păstrarea identității naționale.
Pe de altă parte, deserturile internaționale, deși apreciate în cadrul meselor oficiale și al dineurilor regale, nu aveau aceeași încărcătură emoțională pentru regină. Deserturile franțuzești, cum ar fi eclerele, torturile Mille-Feuille sau mousse-ul de ciocolată, erau des întâlnite în bucătăria regală, dar ele reflectau mai degrabă rafinamentul curții decât un atașament personal.