Cât de bețivi erau țăranii români în urmă cu 150 de ani. Dădeau vin şi ţuică până și sugarilor
În urmă cu mai bine de 100 de ani, consumul abuziv de alcool făcea ravagii în satele din România. În anumite regiuni, potrivit rapoartelor medicale din acea vreme, peste 20% dintre localnici erau atinşi de alcoolism, iar vinul sau rachiul era oferit până şi sugarilor.
În anul 2021, românii se aflau, din punct de vedere al frecvenţei beţiilor, pe locul doi în Europa. În plus, conform aceleași statistici, în medie, un român obişnuieşte să bea în jur de 11 litri de alcool pur pe an.
Această situație nu este nouă, cel puțin în zonele rurale. Chiar și în urmă cu aproximativ 150 de ani, oamenii din mediul rural consumau alcool fără discernământ. Conform rapoartelor din acea vreme, țăranii le dădeau rachiu şi vin până şi copiilor, inclusiv sugarilor. Alcoolismul atinsese cote alarmante, iar medicii de atunci căutau modalități să-i facă pe oameni să renunțe la acest viciu.
În secolul al XIX-lea, România rurală era încă în Evul Mediu. Igienă și educație precară și mentalitate arhaică. Noile tehnologii agricole nu pătrunseseră în satele românești, iar țăranii erau adesea la mila moșierilor, muncind din greu și trăind într-o sărăcie perpetuă. În schimb, numărul cârciumilor, hanurilor și bordelurilor continua să crească, iar țăranii deveneau tot mai vicioși. Rapoartele medicilor din acea vreme, prezentate în cartea lui Constantin Bărbulescu, „România medicilor”, prezintă o realitate cumplită.
„Săteanul bea rachiu în tot cursul anului, băutura lui de dimineaţă şi înaintea fiecărei mâncări este rachiul. La muncă săteanul crede în rachiu ca într-o fântână de puteri, iată pentru ce oricine are muncă la el sau la altul rachiul trebuie să-l aibă”, preciza în 1895, doctorul Manolescu, citat în lucrarea amintită, relatează adevărul.ro.
„De băuturile ce le au, ţăranii fac abuz înspăimântător”
La rândul său, un alt medic, Gheorghe Crăiniceanu, a precizat, referindu-se la lumea rurală din judeţul Argeş, că „De băuturile ce le au, ţăranii fac abuz înspăimântător”. Există și alte rapoarte medicale care indică faptul că țăranii au profitat de odihna lor pentru a consuma băuturi alcoolice în exces.
„Ţuica se consumă în mod excesiv prin aceea ce poporaţiunea rurală decade moraliceşte şi fiziceşte. Rachiul mai trece în faţa ţăranului de o panacee aproape contra tuturor boalelor; fiecare oră de repaos se petrece în beţie”, preciza şi medicul Crăniceanu, citat în „România medicilor”.
Unii au reușit să își modereze consumul, în timp ce alții au căzut în alcoolism. Statisticile arătau că, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, România rurală avea probleme serioase în această privință.
Țăranii săraci erau cei care cădeau cel mai repede pradă alcoolului. Mulți dintre aceștia, adesea jigniți de arendaşi, îşi dădeau singurii bani mai degrabă pe băutură. Casele lor erau dărăpănate, iar gospodăriile lor erau în ruină. Mulți aveau copii, care erau neîngrijiți și murdari. Cu toate acestea, statisticile vremii arată că problema era oarecum comună în societatea românească. Românii aveau obiceiul de a bea mult cu orice ocazie, de la nunți la botezuri, de la furie la bucurie.
Aşa se face că medicul Ştefan Possa considera că, la finele secolului al XIX lea, aproximativ 24% din populaţia din zona Moldovei era atinsă de alcoolism.
„Îi adapă, pe copii, cu vin, cu rachiu”
Privind România în ansamblu, medicul este de părere că între 20% și 30% din populația țării este alcoolică. Cei mai mulți dintre aceștia provin din mediul rural, țăranii fiind cei mai răspândiți. Se estimează că se consuma aproximativ 12,5 litri de alcool pur pe persoană pe an. Cu toate acestea, unii medici, precum doctorul Urechia, credeau că locuitorii din mediul urban consumau mai mult alcool decât țăranii. Până şi copiilor li se dădeau să consume băuturi alcoolice în mediul rural, dar şi în mahalalele târgurilor.
Medicul Bucureştiului, citat de Andrei Oişteanu în lucrarea sa „Narcotice în cultura română”, numit Constantin Caradaş, oferea mărturii halucinante despre acest obicei. „Îi adapă, pe copii, cu vin, cu rachiu, chiar când încă sug”.
Tot în lucrarea lui Andrei Oişteanu găsim şi o mărturie a lui Felix Aderca, petrecut în mahalaua Craiovei în perioada interbelică. „Carolina deveni foarte veselă; rupse copilul de la ţâţă şi îi dete vin din fundul paharului”. Aceleaşi constatări le face şi medicul Gheorghe Crăiniceanu, citat de istoricul Constantin Bărbulescu. Medicul Crăiniceanu spune că până şi copiilor mai mici de un an li se dădea vin şi rachiu.
