Ce a însemnat „atacul cămășilor albe”, acțiunea eroică când românii și-au dat viaţa pentru ţară în Primul Război Mondial
În timpul Primului Război Mondial, a avut loc unul dintre cele mai eroice momente din istoria militară românească. Un batalion românesc a devenit legendar, iar isprăvile sale au fost documentate în presa internațională a vremii, primind renumele de „Fantomele Albe”.
Intrarea României în Primul Război Mondial a început cu un dezastru militar și social. Soldații români, slab echipați și trimiși pe front în bătaie de joc, au fost efectiv spulberați de armatele germane și austro-ungare. În 1916, nemții au reușit să fărâme rezistența românească și să cucerească Bucureștiul, tot ce a mai rămas din țara noastră a fost Moldova, din care se mutase administrația, regele, armata și un val mare de refugiați din sud. Bolile și foametea faceau ravagii și totul părea fără speranță pentru România.
În 1917, germanii pregăteau un atac decisiv asupra Moldovei în vederea capitulării României. Datorită sprijinului generalului Berthelot și al misiunii franceze, care a adus mitraliere, echipamente și arme, precum și instrucție binevenită, și a promisiunii soldaților români de către regele Ferdinand I privind o posibilă împroprietărire, soarta României a fost salvată, cel puțin temporar.
Bătălia de la Mărășești
În vara anului 1917, au avut loc victoriile românești de la Mărăști, Mărășești și Oituz, reușind să oprească înaintarea germană în Moldova. Au fost victorii presărate cu momente de eroism ale soldaților și ofițerilor români, eroism remarcat și în presa internațională a vremii.
Germanii, după bătălia de la Mărăști, au pornit ofensiva către Oituz și Mărășești. Bătălia de la Mărășești, care a avut loc în trei etape, în perioada 24 iulie-21 august 1917, a fost cea mai mare bătălie pe care au dat-o românii în Primul Război Mondial.
Armata I română cu 170.000 de oameni și Armata a IV-a rusă au luptat împotriva Armatei a IX-a germane cu peste 174 de batalioane. Primele etape ale bătăliei au fost dezastruoase pentru români, trupele române și ruse fiind împinse înapoi mai mult de un kilometru. Situația a fost și mai gravă la Panciu, unde armata română a fost împinsă înapoi cu șase kilometri. Dacă armata română pierdea această bătălie, lucrurile se complicau dramatic. Atunci a intervenit eroismul remarcabil al unui batalion românesc: batalionul 3 al Regimentului 32 „Mircea”.
Acest batalion ținea linia frontului în zonele Străjescu, Moara Roșie și Valea Jugastrului. După două săptămâni de expunere la focul inamic, militarii batalionului 3 au reușit să țină piept unui număr mult mai mare de trupe germane.
„Pentru vitejia şi avântul remarcabil cu care au luptat atât ofiţerii cât şi trupa acestui glorios regiment pe poziţiunile de la Străjescu, Moara Roşie şi Valea Jugastrului între 24 iulie până la 3 august 1917. Deşi cu pierderi mari, au rezistat pe poziţie ţintuind pe loc numeroasele trupe germane ce-i atacau fără întrerupere”, se arată în Înaltul Decret din octombrie 1917, relatează adevărul.ro.
Pe măsură ce muniția se epuiza și atacul se intensifica, situația devenea disperată. În dimineața zilei de 25 iulie 1917, după un bombardament intens, germanii au străpuns linia defensivă românească pe o adâncime de un kilometru. În acele momente ale disperării, soldații batalionului 3 au intrat în istorie.
Cel mai eroic asalt românesc din Primul Război Mondial
Deși se confruntau cu un inamic bine aprovizionat și bine echipat, ofițerii superiori, fără muniție suficientă, le-a ordonat trupelor să se pregătească pentru un atac la baionetă. Soldații și-au scos vestoanele pentru a facilita mișcarea în lupta corp la corp și pentru a ajunge rapid la pozițiile inamice. Doar în cămașă, cu baioneta la pușcă, soldații batalionului trei au pornit în iureș asupra trupelor germane.
Atacul a creat Panică în rândul nemților, care rup rândurile și fug. Ajunși din urmă de oștenii batalionului 3, sunt forțați să treacă la lupta corp la corp și, în mod senzațional, românii ies victorioși.
„Inamicul, care se găsea pe Gârla Morilor, satul Bizigheşti, Moara Albă, atacă în valuri mari şi dese. Domnul maior Ionescu Atanasie ordonă deschiderea focului şi, la apariţia duşmanului numeros, ordonă, cu un ton disperat: «Înainte, pe ei, mă, pe ei, băieţi, ura, ura…». Ostaşii Batalionului 3, Regimentul 32, şi companiile 5-6 din Regimentul 7 pornesc la contraatac în cămăşi, cu un formidabil «Ura, ura…». Duşmanul, la apariţia ostaşilor noştri în cămăşi, fuge, ai noştri îi fugăresc, îi ajung din urmă şi îi trec prin baionetă pe cei ajunşi”, se arată în mărturia căpitanului Filip Dascălu, comandantul unei companii din Regimentul 7 „Prahova”, care acționa împreună cu Regimentul 32.
„Soldaţii şi ofiţerii, îmbărbătaţi de exemplul comandantului lor, se reped cu tot avântul spre inamic”
Această mărturie este completată de cea a căpitanului Dascălu, care spune că soldații în cămăși au reușit, la baionetă, să alunge forțe mult superioare numeric, reușind o victorie de legendă. „Soldaţii noştri se dezbracă de haine pentru a putea mânui mai cu înlesnire «sculele» lor. Regimentul ia hotărârea să contraatace cu rezerva regimentului, Batalionul 3, comandat de maiorul Ionescu Atanasie, care iese din adăpostul lui şi strigă din toate puterile «Înainte!» şi pleacă în fruntea batalionului direct la luptă cu baioneta.
Soldaţii şi ofiţerii, îmbărbătaţi de exemplul comandantului lor, se reped cu tot avântul spre inamic, care, deşi superior ca număr, bate în plină retragere în faţa fantomelor albe care înaintau cu hotărâre spre ei, crezând că sunt africani, după cum au declarat ulterior prizonierii nemţi”, se arată în Registrul Jurnal de Operaţii al Regimentului 32 Infanterie.
Soldații care au supraviețuit acestui atac de poveste au primit medalii pentru curajul și eroismul lor, iar batalionul lor a devenit legendar, fiind cunoscut drept „atacul cămășilor albe„ sau „atacul fantomelor albe”, așa cum îi percepuseră nemții. Bătălia de la Mărășești a fost completată de numeroase alte fapte de eroism, inclusiv cea a Ecaterinei Teodoroiu. „Apărarea frontului de la Mărăşeşti a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârşită vreodată de români”, a titra ziarul „Time” în vara lui 1917.
