Ce l-a determinat pe Ceaușescu să dărâme biserici importante din România. „Jos porcăria!”, exclama Elena Ceaușescu
În anii '80, regimul comunist din România, condus de Nicolae Ceaușescu, a inițiat un amplu program de sistematizare urbană, care a dus la demolarea a numeroase clădiri istorice, inclusiv biserici. Un exemplu notoriu este Biserica Sfânta Vineri din București, demolată în iunie 1987 la ordinul Elenei Ceaușescu, soția dictatorului. Aceasta ar fi exclamat „Jos porcăria!” referindu-se la lăcașul de cult, considerându-l o piedică în calea noilor construcții.
În perioada regimului comunist din România, Nicolae Ceaușescu a inițiat un amplu program de sistematizare urbană, care a dus la demolarea a numeroase lăcașuri de cult din București. Printre acestea se numără Biserica Sfânta Vineri, o construcție emblematică ridicată în secolul al XVII-lea, care a fost distrusă în 1987, la ordinul Elenei Ceaușescu. Soția dictatorului a fost deranjată de prezența bisericii în planul urbanistic și a cerut demolarea acesteia, exclamând: „Jos porcăria!” .
Această acțiune a făcut parte dintr-un efort mai larg de a transforma orașul conform viziunii comuniste, în care simbolurile religioase erau considerate obstacole în calea modernizării. Astfel, în urma cutremurului din 1977, autoritățile au profitat de necesitatea reconstrucției pentru a demola sau reloca biserici și alte clădiri istorice. Printre lăcașurile de cult distruse se numără Biserica Enei, Mănăstirea Cotroceni și Mănăstirea Văcărești.
Lista bisericilor dărâmate de către Ceaușescu
Nicolae Ceauşescu a ordonat distrugerea a 20 de lăcaşe de cult, cele mai multe din categoria monumentelor istorice:
Biserica Enei, 1977
Biserica Albă Postăvari, 1984
Mânastirea Cotroceni, 1984
Biserica Izvorul Tămăduirii, 1984
Biserica Gherghiceanu, 1984
Biserica Spirea Veche, 1984
Biserica Sfântul Nicolae Sârbi, 1985
Biserica Sfântul Nicolae, 1986
Biserica Sfântul Nicolae Jitniţa, 1986
Mânăstirea Pantelimon, 1986
Biserica Doamna Oltea, 1986
Biserica Olteni, 1987
Biserica Sfânta Vineri, 1987
Mânăstirea Văcăreşti, 1987
Biserica Sfântul Spiridon Vechi, 1987
Biserica Bradu Staicu, 1987
Biserica Sfânta Treime, 1987
Biserica Sfântul Mina, 1985
Biserica Buna Vestire, 1981.
Demolarea Bisericii Sfânta Vineri a avut loc la doar doi ani după ce fusese restaurată, evidențiind lipsa de considerație față de patrimoniul cultural și spiritual al orașului. Aceste acțiuni au lăsat răni adânci în memoria colectivă și au reprezentat o pierdere semnificativă pentru identitatea istorică a Bucureștiului.
Prin demolarea bisericilor, spunea părintele Constantin Galeriu „a fost rănit un popor în sufletul lui, în adânc. […] A lovi într-un ase¬menea locaş înseamnă a lovi în cel mai sfânt loc al fiinţei neamului, înseamnă a lovi în puterile lui spirituale, în cre¬dinţa care este stânca de rezis¬tenţă, în nădejdea care-l înaripează, în iubirea divină care-i dă viaţă, care-i sus¬ţine viaţa. […] Odată cu demolarea bisericilor se uneltea demolarea conştiinţe¬lor, a neamului, demolarea istoriei, a rădăcinilor”, relatează descoperă.ro.
