Ce le făcea Constantin Brâncuși amantelor sale. Nu s-a căsătorit niciodată, dar nu avea limite când venea vorba de dragoste. Pe cine a iubit nebunește?

1 mai 2025 6:30

În spatele operelor monumentale ale lui Constantin Brâncuși se ascund povești de dragoste pasionale, adesea efemere, dar încărcate de intensitate. Artistul, carismatic și plin de mister, a atras în atelierul său din Paris nu doar colecționari sau admiratori ai artei moderne, ci și numeroase femei care, fermecate de geniul și aura lui, au sfârșit îndrăgostite iremediabil. Brâncuși, însă, nu s-a căsătorit niciodată.

Amantele lui Brâncuși, cărora le-a dedicat sculpturi celebre / foto: arhiva Click!

„Sculpturile mele sunt fecioarele mele! Le gătesc ca de nuntă”, spunea Constantin Brâncuși cu o sinceritate care ascundea, poate, propriile lui limite în a iubi convențional. Marele sculptor nu le-a oferit femeilor care i-au trecut prin viață stabilitate, ci altceva: nemurirea, turnată în marmură, bronz sau piatră. Majoritatea relaţiilor au fost de scurtă durată şi niciuna nu s-a finalizat cu o căsătorie.

Domnişoara Pogany

Una dintre cele mai cunoscute muzee ale sale a fost pictorița maghiară Margit Pogany, cea care i-a inspirat cele 19 variante ale lucrării „Domnișoara Pogany”, create într-un interval de două decenii. Marele sculptor a cunoscut-o pe Margit în 1909 şi, inevitabil, tânăra s-a îndrăgostit de artistul român. El a rugat-o să-i pozeze pentru un bust.

„De fiecare dată, începea şi termina un nou bust. Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului, spre marea mea dezamăgire“, a declarat Margit Pogany.

Capul de marmură „Domnişoara Pogany” a fost opera creată de sculptorul român pentru Margit. Pictoriţa s-a recunoscut imediat în lucrare.„Am realizat că eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe furiş, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă recunosc“, spunea muza.

Marie Bonaparte

O altă poveste controversată este cea a prințesei Marie Bonaparte, nepoata lui Napoleon, care a fost modelul pentru „Prințesa X”, o lucrare considerată obscenă la vremea ei și retrasă din expoziția de la Grand Palais în 1919.

„Statuia mea, înţelegeţi domnule, este femeia, sinteza însăşi a femeii, eternul feminin al lui Goethe redus la esenţă. Cinci ani am lucrat şi am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? Nu asta este femeia! Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea. Şi cred că, biruind în cele din urmă, am depăşit materia. De fapt e chiar păcat să strici frumuseţea unei materii sfredelind mici găuri pentru ochi, (sculptând) părul, urechile. Şi materia mea e atât de frumoasă prin liniile acestea sinuoase, strălucind ca aurul curat şi care rezumă într-un singur arhetip toate efigiile feminine de pe pământ“, spunea Brâncuşi despre lucrarea controversată „Prinţesa X”, relatează adevărul.ro.

În spatele operei pe care mulți au interpretat-o ca un simbol falic se ascunde, de fapt, povestea relației dintre Constantin Brâncuși și prințesa Marie Bonaparte. Descendentă a unei familii ilustre, fiica prințului Roland Bonaparte și a Mariei Félix Blanc, nepoată a lui Napoleon I prin linie paternă, prințesa a ajuns în atelierul sculptorului, atrasă de geniul său artistic, și a sfârșit prin a se îndrăgosti de el.

Se spune că Marie Bonaparte suferea de frigiditate și, de-a lungul vieții, a căutat constant confirmări ale farmecului său feminin. În încercarea de a deveni mai atrăgătoare, a recurs la multiple intervenții estetice, inclusiv la nivelul nasului și al sânilor. Insecuritățile sale și interesul obsesiv pentru sexualitate i-au oferit lui Brâncuși sursa de inspirație pentru „Prințesa X”.

Eileen Lane

Relațiile sentimentale ale artistului au fost intense, dar fugare. Eileen Lane, o tânără americancă îndrăgostită nebunește de sculptor, a fost una dintre puținele care i-au călcat pragul în România.

„De ce nu vii cu mine în România? Asta îţi va schimba ideile. Nu trebuie să-ţi faci probleme de ce vor zice oamenii, te voi prezenta drept fiica mea” , i-ar fi spus Brâncuşi tinerei care era cu 20 de ani mai mică decât el. A dus-o în Gorj, la Hobiţa, în septembrie 1922.

Relația lor, deși nu a rezistat, a fost imortalizată în piatră și onix negru. Eileen Lane, deși îndăgostită nebunește de Brâncuși, l-a părăsit şi s-a întors în America. Se spune că ar fi aşteptat de la Brâncuşi oficializarea relaţiei, însă artistul era celibatar convins. „Doresc să-ţi mulţumesc pentru zilele petrecute împreună. M-a durut însă să te văd suferind, la fel cum m-a întristat teama de a nu-ţi putea arăta o afecţiune pe care nu mai am dreptul să ţi-o împărtăşesc” , i-a scris la despărţire Eileen Lane lui Brâncuşi.

Relația de iubire a fost imortalizată mult mai târziu în lucrarea intitulată Eileen Lane. Abia în 1923, Brâncuși a sculptat chipul lui Eileen în piatră albă, o operă ce a rămas păstrată în atelierul său. Patru ani mai târziu, în 1927, portretul americancei a fost reinterpretat în onix negru, iar în 1930, sculptura a intrat în colecția personală a muzei Eileen.

Renée Irana Frachon

Baronesa Renée Irana Frachon i-a servit drept model lui Constantin Brâncuși în perioada 1909–1910, în atelierul său din Montparnasse, Paris. Inspirat de trăsăturile baronesei, artistul a creat celebra lucrare „Muza adormită”, explorând diverse materiale precum bronzul, marmura și lemnul. Prima versiune a fost realizată în marmură albă, între 1909 și 1910. Ulterior, Brâncuși a continuat să revină asupra formei, realizând încă trei variante în marmură și cinci în bronz.

Leonie Ricou

Leonie Ricou, o aristocrată influentă din înalta societate pariziană, a fost, se pare, nu doar muza, ci și iubita lui Constantin Brâncuși. Inspirat de această relație, sculptorul a creat lucrarea „Madame L.R.”, o piesă care a rămas ani la rând în atelierul său din Paris, fără a fi expusă publicului. Mai târziu, sculptura a intrat în prestigioasa colecție de artă a lui Yves Saint Laurent, unde a ajuns să ocupe locul al doilea în clasamentul celor mai valoroase opere vândute la o licitație din Paris.

Agnes şi Florence Meyer

Jurnalista Agnes Ernst Meyer și fiica ei, dansatoarea Florence, au fost și ele legate de Brâncuși prin iubire și artă. În timp ce relația cu Agnes a fost imortalizată în lucrarea „La Reine Pas Dédaigneuse”, Florence a fost sursa de inspirație pentru lucrarea „Miracle”, iar legătura lor a continuat printr-o corespondență de peste zece ani. Brâncuşi avea 69 de ani, iar Florance era o femeie căsătorită când încă îşi mai scriau.

„Foarte, foarte dragă Florence, mă gândesc mult la tine şi aş vrea să fiu acolo, să te alint. Te îmbrăţişez de aici, cu spiritul şi inima, şi-ţi trimit multă dragoste“, îi scria sculptorul muzei sale în 1938.

Nancy Cunnard

Constantin Brâncuși i-a dedicat două lucrări lui Nancy Cunard, scriitoare nonconformistă și una dintre cele mai excentrice figuri feminine ale perioadei interbelice, care a avut o scurtă dar intensă legătură cu artistul. Cei doi s-au cunoscut în 1923, iar relația lor amoroasă, deși scurtă, s-a consumat în atmosfera boemă a atelierului din Montparnasse.

„Era ajunul Crăciunului şi l-am aşezat în capul unei mese înguste de 12 persoane, la etaj, la Rotonde” , povestea Nancy despre întâlnirea cu Brâncuşi. Din această apropiere au luat naștere sculpturile „Jeune Fille Sophistiquée” („O fetișcana sofisticată”) și „Negresa blondă.

Maria Tănase

Maria Tănase, considerată de mulți marea iubire a lui Brâncuși, nu a primit niciodată o statuie. Deși povestea lor a fost intensă, pe vremea când ea avea doar 25 de ani, iar el 62 de ani, sculptorul nu a lăsat nicio operă vizibil dedicată „privighetorii”.

„Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii… S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expozitie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerator, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache”, spune Petre Pandrea în cartea „Brâncuşi – Amintiri şi exegeze”.

Cei doi s-au cunoscut la Paris în 1938, la o expoziție şi s-au îndrăgostit nebuneşte. Au devenit un cuplu şi au locuit la New York în 1939. „Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nţelegi?” , îi spunea Brâncuşi Mariei.

Relaţia celor doi a fost una cu năbădăi. Artistul era gelos şi posesiv. Maria îl va părăsi pe Brâncuşi din cauza şicanelor sculptorului gelos care îi reproşa că este „plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori”.