Ce NU mai spun românii la interviurile de angajare, de teamă că vor fi respinși. Lucrurile incomode pe care candidații le ascund
În ultimii ani, tot mai mulți români care merg la interviuri de angajare aleg să tacă selectiv. Nu din lipsă de experiență sau de opinii, ci din teamă: teama că sinceritatea i-ar putea costa postul. Într-o piață a muncii tot mai competitivă, candidații își cenzurează răspunsurile, își „cosmetizează” parcursul profesional și evită subiecte considerate riscante.
„Am fost epuizat” – o sinceritate periculoasă
Unul dintre lucrurile pe care românii evită să le mai spună la interviu este adevăratul motiv pentru care au plecat de la fostul loc de muncă. Burnout-ul, stresul cronic sau lipsa echilibrului între viața personală și cea profesională sunt motive frecvente, dar rar recunoscute.
Mulți candidați se tem că, dacă vorbesc despre epuizare, vor fi percepuți drept fragili emoțional sau incapabili să facă față presiunii. În schimb, aleg formulări neutre precum „căutam noi provocări” sau „nu mai exista posibilitate de creștere”.
Nemulțumirile față de foștii angajatori – subiect tabu
Criticarea fostului șef sau a culturii organizaționale este, oficial, un „red flag” în ochii recrutorilor. Neoficial, mulți români ar avea multe de spus. De la management defectuos până la favoritisme sau lipsă de transparență, realitățile din spatele demisiilor sunt adesea ascunse.
Candidații au învățat însă că onestitatea brutală poate fi interpretată ca lipsă de loialitate sau ca semn că vor fi „problematici” și în viitor. Așa că preferă să evite complet subiectul sau să-l îndulcească excesiv.
„Nu știu” – răspunsul care a dispărut
Un alt lucru pe care românii nu îl mai spun la interviuri este simplul „nu știu”. Deși ar putea fi un semn de onestitate și dorință de a învăța, mulți candidați se tem că lipsa unui răspuns ferm va fi interpretată ca incompetență.
În loc să recunoască o lacună, preferă să ofere răspunsuri vagi, să „ocolescă” întrebarea sau să exagereze nivelul de cunoștințe. Presiunea de a părea perfect pregătit a transformat interviul într-un exercițiu de autopromovare continuă.
Problemele personale – complet eliminate din discurs
Dacă în trecut unii candidați menționau situații familiale dificile sau probleme de sănătate, astăzi aceste informații sunt aproape complet eliminate din discursul de interviu. Românii se tem că orice vulnerabilitate personală ar putea fi interpretată ca un risc: concedii medicale, lipsă de disponibilitate sau scădere de performanță.
Chiar și atunci când problema este depășită, mulți aleg să nu o menționeze deloc, preferând o imagine „curată”, lipsită de orice potențial inconvenient pentru angajator.
Adevăratele așteptări salariale
Deși salariul rămâne unul dintre cele mai importante criterii în alegerea unui job, românii evită adesea să își spună suma reală dorită. Teama este dublă: fie că vor cere prea mult și vor fi eliminați din proces, fie că vor cere prea puțin și vor fi subevaluați.
Astfel, mulți se aliniază strict la „bugetul companiei”, chiar dacă acesta nu reflectă valoarea lor reală pe piață. Negocierea sinceră este amânată sau, în unele cazuri, abandonată complet.
Lipsa încrederii în procesele de recrutare
Un subiect rar verbalizat este neîncrederea în recrutori sau în corectitudinea procesului de selecție. Candidații bănuiesc uneori că postul este „aranjat”, că decizia este deja luată sau că interviul este doar o formalitate. Cu toate acestea, nimeni nu îndrăznește să adreseze direct aceste suspiciuni.
Tăcerea devine, din nou, o strategie: mai sigur să joci rolul candidatului entuziast decât să pui întrebări incomode.
Ce spune această tăcere despre piața muncii
Faptul că românii nu mai spun anumite lucruri la interviuri nu este doar o problemă individuală, ci un simptom al unei piețe a muncii dezechilibrate. Interviul, care ar trebui să fie un dialog onest între două părți egale, ajunge să fie perceput ca un test în care orice răspuns greșit poate elimina candidatul.
Specialiștii în resurse umane atrag atenția că această autocenzură excesivă duce, pe termen lung, la nepotriviri între angajat și companie. Când adevărul iese la iveală după angajare, dezamăgirea este de ambele părți.
