Ce spuneau canibalii despre gustul cărnii de om. Cum variază în funcție de stilul de viață? Mărturii uluitoare
La sfârșitul secolului al XV-lea, Cristofor Columb folosea pentru prima dată în scrierile despre cea de-a sa expediție în Caraibe cuvântul canibal pentru a se referi la băștinașii din Arhipelagul Antilelor care supraviețuiau mâncând carne de om. Gustul acesteia este unul cu totul ... desăvârșit. „Este atât de asemănătoare cu cea a unui viţel bine dezvoltat încât nicio altă persoană cu sensibilitate gustativă normală nu ar distinge-o de cea a unui viţel”, scrie adevărul.ro.
Gustul cărnii de om
Mărturiile canibalilor, dar şi explicaţiile specialiştilor arată că gustul cărnii de om este asemănător cu cel al viţelului şi al porcului. În orice caz, toate mărturiile arată că este o carne cu un gust rafinat şi deosebit, greu de definit cu precizie.
Ce gust are carnea de om? Este de cele mai multe ori o întrebare urmată imediat de dorinţa uitării şi mai ales de o grimasă ce indică dezgustul. De altfel, în societatea modernă, problema calităţilor organoleptice ale cărnii umane este subiect tabu. Mai mult decât atât, orice tentativă de consum poate fi pedepsită aspru conform legilor în vigoare.
Tribul Guera practica canibalismul ritualic
Un jurnalist, William Seabrook, de la New York Times, a făcut o călătorie în anii 30, în Africa de Vest. Pentru a documenta un reportaj, a trăit o vreme în tribul Guera. În urma acestei experiențe a scris cartea „Jungle Ways”. Cum tribul Guera practica canibalismul ritualic, adică mâncau trupurile adversarilor uciși, Seabrook, pentru a le câștiga încrederea, a gustat și el din carnea inamicilor.
„Era ca cea a unui vițel bun, bine dezvoltat, nu tânăr dar nici matur încă. Nu era ca nicio altă carne pe care am gustat-o vreodată. Este atât de asemănătoare cu cea a unui viţel bine dezvoltat încât nicio altă persoană cu sensibilitate gustativă normală nu ar distinge-o de cea a unui viţel”, scria acesta. Opinia lui William Seabrook este susținută și de mărturiile a doi canibali patologici, criminali în serie. Este vorba despre Jorge Negromonte Da Silveira care a mâncat împreună cu nevasta și amanta nu mai puțin de trei femei.
Gustul cărnii de om este deosebit
Mai mulţi canibali care au ucis persoane pentru a le devora, de obicei au mărturisit autorităţilor că gustul cărnii de om este deosebit. Iată de exemplu ce mărturisea irlandezul Alexander Pearce, chiar înainte de a fi spânzurat pentru crimă şi canibalism în 1824 în localitatea tasmaniamă Hobart. „Carnea de om este delicioasă, are un gust mult mai bun decât peştele sau carnea de porc”, a declarat acesta după ce a ucis şi a mâncat în Tasmania mai mulţi deţinuţi alături de care evadase.
Gustul cărnii de om diferă în funcție de stilul de viață
Doi vânători Bailom și Kilikili au povestit cum au ucis un om bănuit de vrăjitorie. L-au eviscerat împreună cu tribul și l-au mâncat. Cu această ocazie cei doi canibali au dezvăluit și ce gust are carnea de om. În funcție de vârstă, omul are gust fie de carne de porc, fie de cazuar tânăr (un soi de struț din zona Pacificului).
„În folclorul canibalilor, relatat în multe cărți și articole, omului pregătit pentru a fi consumat i se spunea „porcul cel lung”, datorită gustului similar”, spune Paul Raffaele în reportajul său. Tocmai de aceea tribul pregătește carnea umană la fel ca pe cea de porc. Alți războinici, precum Bailom, au mărturisit jurnalistului că de fapt carnea de om poate avea gustul celei de cazuar tânăr. Adică puțin mai dură, asemănătoare cu cea de vânat, dar cu o savoare aparte. „Creierul este favoritul meu”, povestea vânătorul Bailom, acum două decenii, jurnalistului Paul Raffaele.
Ce este canibalismul
Termenul de canibalism provine de la cuvântul spaniol canibal, care se traduce prin mâncător de oameni. Canibalismul uman este cunoscut și sub denumirea de antropofagie, care își are originea în grecescul ánthropophágia (ánthropos = om și phágein = a mânca).
Potrivit definiției din Wikipedia, canibalismul se referea în trecut la o serie de comportamente ale unuia sau mai multor membri dintr-un trib care consumau un alt individ din aceeași specie pe post de hrană, o manifestare sălbatică determinată de lipsa alimentelor sau de unele credințe religioase.
Citește întreg articolul pe adevărul.ro.
