Cea mai mare avalanşă din istoria României a ucis 23 de oameni în câteva secunde. 19 erau copii
Tragedia din Retezat, cea mai mare tragedie montană petrecută vreodată în munţii din România, când furia naturii a lovit năprasnic, dă și azi fiori reci. A avut loc pe 17 aprilie 1977. Atunci, o avalanșă uriașă a îngropat de vii 19 copii şi 4 adulţi, care se aflau la schi pe o pârtie de lângă Bâlea Lac. Tone de zăpadă au venit peste ei în câteva secunde. Era ultima zi de tabără a acelor copii, elevii unui liceu din Sibiu.
Marea avalanșă, la o lună de la marele cutremur
17 aprilie 1977. Trecuse o lună și jumătate de la marele cutremur care lovise România, soldat cu moartea a 1570 de oameni.
Era vacanța de primăvară, iar elevii şi profesorii de la Liceul German din Sibiu erau în tabără de schi, la Bâlea lac. Pentru că era ultima zi de tabără, instructorul de schi care conducea tabăra elevilor a hotărât, totuşi, să-şi scoată grupa la o ultimă tură. Salvamonitiștii, care ştiau că zăpada depusă este instabilă, au încercat să-l împiedice, dar nu au fost ascultați.
Au ieşit cu toţii pe versant şi, aşa cum făceau de obicei, au început să-şi amenajeze singuri o pârtie, bătătorind zăpada cu schiurile. Acela a fost momentul în care o bucată imensă de zăpadă s-a desprins atunci de pe versant.
Norocul unui elev din grup care și-a uitat ochelarii de schi
Un vuiet puternic, apoi liniște. Locul, care cu câteva secunde înainte era plin de oameni era gol. Tot era alb și încremenit.
Când au plecat spre pârtie, unul dintre elevii din grup şi-a dat seama în ultima clipă că şi-a uitat ochelarii de schi în cabană.
S-a întors după ei, însă, când a ieşit din nou pe uşă a rămas îngrozit. La mulți ani de la tragedie a povestit:
„În sala de mese a intrat un copil şi cu o voce sugrumată a pronunţat cuvintele <<Afară este o avalanşă>> Şi auzindu-l, eu m-am ridicat să văd în ce loc al Căldării Bâlii a fost avalanşa. Ajungând în tocul uşii mi-am îndreptat privirea spre pârtia care cu puţine minute înainte era plină de elevi şi profesori sibieni. Pârtia era goală... ”, povestește Dan Căpitan, martor al grozăviei din 1977.
Valul de zăpadă a trecut peste stâncă
„Pe partea aceea de munte, niciodată nu cursese o avalanşă. Zăpada pusă în mişcare era atât de mare, încât pur şi simplu a trecut peste stânca uriaşă, ce părea că ar îngrădi orice astfel de posibilitate. Valul alb, coborât de pe versant i-a luat pur şi simplu pe bieţii copii şi pe cei care-i însoţeau şi i-a dus jos, la lac, unde pur şi simplu, i-a îngropat.
Era printre ei şi un inginer. Venise acolo cu nevasta şi cu cei doi copii. Soţia şi cei mici nu ieşiseră la schi. Stăteau şi-l priveau cum coboară.
În clipa următoare, sub privirile lor năucite, bărbatul a fost luat de avalanşă.
Ţipete de groază au răsunat peste albul rece ce s-a aşezat imediat împrejur, când zăpaza s-a oprit încleştată, cu toţi cei pe care îi prinsese sub ea”, povesteşte, pentru Adevărul, dr. Traian Dumitrescu (80) de ani, unul dintre salvatorii montani care au participat, în aceeaşi zi, la recuperarea victimelor şi, totodată, omul care a pus, alături de alţi câţiva temerari, bazele Salvamont Argeş.
