Cele mai mari secrete ale corabiei din „Toate pânzele sus!“. A dispărut în cel mai trist mod posibil
Corabia „Speranța“, simbol al aventurii și visului românesc, a avut un destin plin de glorie, dar și de tragedie.
Născută din pasiunea unui ofițer de marină și din nevoia unei soluții urgente pentru cinematografie, nava a devenit un personaj memorabil în istoria filmului românesc, dar a sfârșit într-un mod care încă stârnește tristețe. Povestea ei este un amestec de determinare, sacrificiu și, din păcate, nepăsare, potrivit Historia.
Geneza unei legende
În 1970, Marin Deboveanu, ofițer de marină cu o pasiune aparte pentru construcțiile navale, a fost ales să proiecteze o goeletă pentru Studioul Cinematografic București.
Însărcinat să creeze o navă autentică pentru filmările unei coproducții internaționale, Deboveanu a transformat un fost pescador, „Jirlău“, într-o goeletă spectaculoasă. Procesul de transformare a fost extrem de dificil: șantierele navale din Brăila erau inundate, iar lipsa materialelor adecvate a complicat lucrările. Cu toate acestea, Deboveanu și-a improvizat propriul șantier la Brăila, lucrând zi și noapte, deseori în condiții vitrege.
Lemnul pentru catarge a fost adus din Satu Mare, dar cu dificultăți neașteptate – pini nepotriviți, tăiați greșit și refuzați de transportatori. În ciuda acestor provocări, nava a prins viață. „Speranța“ nu doar că respecta rigorile cinematografiei, dar era și o navă funcțională, certificată de Germanischer Lloyd și înmatriculată în Germania.
Drum spre celebritate
„Speranța“ a început sub numele „Ghost“, fiind utilizată în producții internaționale precum Vasul Fantomă și Doi ani de vacanță. În 1976, și-a primit numele iconic odată cu adaptarea cinematografică a romanului lui Radu Tudoran, Toate pânzele sus!.
Sebastian Papaiani, unul dintre actorii principali, a descris cu emoție experiența: „Pe Speranța am învățat marinărie.“ Nava devenise mai mult decât un simplu decor – era inima filmului, iar pentru echipaj, simboliza o familie. Marin Deboveanu, care a fost și regizor secund al filmului, a mărturisit că munca la „Speranța“ l-a costat sudoare, sânge și chiar o accidentare gravă, dar a continuat neobosit.
Declinul și sfârșitul corabiei din toate pânzele sus
Deși a fost un simbol al gloriei cinematografiei românești, „Speranța“ a avut un final tragic. După 10 ani de activitate, nava a fost neglijată și abandonată. În iarna anului 1980, o furtună violentă a distrus corabia ancorată în Portul Tomis.
Îmbrăcată în gheață și lipsită de întreținere, goeleta s-a scufundat. Ranfluată mai târziu, costurile refacerii au fost considerate prea mari, iar nava a fost casată în 1983, fiind transformată în fier vechi.
Pentru Marin Deboveanu, pierderea „Speranței“ a fost o lovitură personală. „Oamenii au vrut s-o distrugă. A fost cea mai mare nefericire a mea,“ spunea el cu durere.
Deși nava nu mai există, povestea ei rămâne vie. „Speranța“ este un simbol al pasiunii și al sacrificiului, dar și o amintire tristă a modului în care valorile pot fi distruse prin nepăsare. Marin Deboveanu a creat mai mult decât o goeletă; a creat o legendă, care va rămâne mereu vie în inimile celor care au crescut cu aventurile echipajului lui Lupan.
