Cine a fost femeia care se oferea goală pe o tavă de argint. Cum a ajuns de la prostituată la amantă cu notorietate
Se spune că în spatele unor bărbaţi puternici stau întotdeauna femei şi mai puternice. Ei bine, cu toate că majoritatea știm multe personaje istorice, de obicei bărbați, nu se vorbește așa mult și despre femeile care au rămas în istorie. Este cazul Corei Pearl, care se remarcă printre cele mai renumite curtezane ce treceau prin aşternuturile nobililor francezi, cât și a membrilor familiei regale Bonaparte.
Eliza Emma Crouch s-a născut pe 23 februarie, cel mai probabil în jurul anului 1835, deşi în memoriile sale pretindea a fi cu şapte ani mai tânără, susţinând că anul naşterii era 1842, în Plymouth, fiind fiica violoncelistului Frederick Nicholls Crouch și a cântăreței Lydia Pearson.
În 1847, tatăl ei și-a abandonat familia și a plecat la New York, iar Lydia Pearson a trăit cu un bărbat cu care Emma nu s-a înţeles niciodată. Fata a fost trimisă la o școală religioasă din Franța, unde a stat într-un pension din Boulogne-sur-Mer timp de doi ani, apoi într-o altă instituție din Calais unde a rămas șapte ani. În acest timp a a învăţat limba şi manierele. După absolvire, la 19 ani, s-a întors în Anglia, în casa bunicii sale din Londra, și s-a angajat într-un magazin de pălării.
Cine a fost Cora Pearl
Se zvonește că într-o noapte, după muncă, a fost sedusă de un bărbat pe care l-a întâlnit întâmplător și care i-a lăsat o bancnotă de 5 lire pe noptieră. Potrivit unei alte variante, Emma ar fi fost abuzată sexual de către prietenul mamei ei.
Adevărat sau nu, cert este că viața Emmei a luat o întorsătură neașteptată. Refuzând să se întoarcă în casa bunicii sale, ea a luat o cameră în Covent Garden și a început să distreze diverși domni. Printre aceștia se număra Robert Bignell, proprietarul celebrului cabaret Argyle Rooms. Ea și Bignell au vizitat Parisul de mai multe ori și au decis să se stabilească acolo. În plus, și--a schimbat numele în Cora Pearl.
În inima unei lumi culturale înțesate de poeți, artiști, muzicieni și petrecăreți, curtezana Cora Pearl îi fermeca pe toți cei care o vedeau cu talia ei mică și bustul generos. Deschisă și oaprigă, pasională și desfrânată, ea s-a dedicat plăcerilor carnale și i-a captivat pe mulți dintre clienții săi. Unii dintre ei i-au devenit protectori și i-au oferit mulți bani și cadouri.
Printre amanții proeminenți se numără moștenitorul tronului olandez, ducele de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, și Jerome Bonaparte, vărul împăratului, cu care a avut cea mai lungă relație, potrivit Historia.ro.
Grație generozității iubiților săi, la sfârșitul anului 1864 se stabilește la Castelul Beauséjour, unde organizează petreceri fastuoase și duce o viață de lux. A purtat cele mai scumpe bijuterii și rochii, a instalat o baie din bronz, și-a vopsit pudelul în aceeași culoare cu rochia și s-a scăldat în șampanie. Cora iubea atât de mult caii, încât a ajuns să dețină mai mult de 60 de cai, precum şi o flotă de căruţe.
Apărea goală pe o tavă de argint la cine
Cora Pearl, care a devenit una dintre cele mai faimoase curtezane pariziene ale epocii sale, era în centrul atenției pentru comportamentul său scandalos de sexy. Dansa goală în fața oaspeților săi, apărea goală pe o tavă de argint la dineuri și nu ezita să-și arate sânii în timpul cinei. În perioada sa de glorie, din 1865 până în 1870, a deținut nu numai un castel, ci și două vile pariziene, care i-au fost dăruite de vărul împăratului, prinţul Napoleon.
Izbucnirea războiului franco-prusac a anunțat declinul „carierei” extravagante și turbulente a curtezanei. Se întoarce în Anglia, dar i se refuză cazarea la hotel din cauza reputației sale. La întoarcerea sa la Paris, descoperă că orașul își pierde strălucirea eternă pe fondul austerității conservatoare.
În 1872, Cora, plină de datorii, îl întâlnește pe Alexandre Duval, mai tânăr și mai bogat, pe care îl stoarce de bani şi îl părăseşte în momentul în care nu o mai poate susţine financiar. În disperare de cauză, Alexandre intră în casa ei și încearcă să se împuște în fața amantei sale, dar eșuează. Reputația Corei a căzut la pământ. A fost nevoită să își vândă proprietățile, caii, bijuteriile și picturile, iar în 1885 locuia într-o pensiune.
Un an mai târziu, și-a publicat memoriile, dar cartea nu a avut succes. A suferit de cancer intestinal și s-a stins din viață la 8 iulie 1886, la vârsta de 51 de ani, într-un apartament modest situat la primul etaj al unei mici căsuțe de pe Rue Bassano din Paris. A fost înmormântată în cimitirul Batignolles din Paris, iar cheltuielile de înmormântare au fost plătite anonim de câteva dintre amanții săi.
