Cine a fost romanul care a cucerit Marea Britanie. A devenit faimos prin extinderea stăpânirii romane asupra Irlandei și Scoției, dar și prin buna administrare a provinciei
Gnaeus Julius Agricola a rămas în Istorie drept cuceritorul roman al Marii Britanii. Viața lui este cunoscută astăzi, deoarece ginerele său, istoricul Tacitus, a scris despre el o biografie detaliată, care a supraviețuit.
Faima lui Julius Agricola
În vara lui 83, Julius Agricola se bucură de o victorie răsunătoare asupra scoțienilor la Graupius. Tribul Caledonienilor, care se răsculase împotriva romanilor, pierde 10.000 de oameni. Romanii pierd doar 360. Faima lui Agricola trezește suspiciunile Împăratului Domițian. În 85, Agricola e chemat la Roma. Starea de spirit a lui Domițian e astfel descrisă de Tacitus în De vita et moribus Iulii Agricolae.
Despre victorie vorbea toată lumea
„Aceste evenimente, aşa cum au decurs, deşi Agricola nu le exagerase în rapoartele sale cu cuvinte de fală pentru sine, cum obişnuia Domiţian, el le-a primit bucuros în aparenţă şi îngrijorat în suflet. Era conştient că se făcuse de râs cu falsul său triumf asupra germanilor (în anul 84 în luptele cu chattii), după ce cumpărase sclavi la târg, ale căror îmbrăcăminte şi păr au trebuit să fie schimbate, ca să arate ca prinşii de război.
Acum însă era vorba cu-adevărat de-o mare victorie, de care, după uciderea a mii de duşmani, vorbea toată lumea. Aceasta mai ales era frica lui cea mare: numele unui simplu muritor era ridicat în slăvi mai presus de-al împăratului. Muncit de-astfel de griji şi mulţumindu-se să le închidă în sine – ceea ce la el era semnul că pune la cale o cruzime –, a hotărât că lucrul cel mai bun de tăcute să-și stăpănească deocamdată ura, până ce răsunetul faimei şi simpatiile armatei vor mai slăbi: căci până atunci Agricola era încă la conducerea Britanniei”.
Agricola se întoarce la Roma
Potrivit lui Tacitus, Agricola se întoarce la Roma fără să știe opinia publică, are o întâlnire cu Domițian, care-l sărută din scurt, în stil oriental, după care trăiește retras, evitând orice ieșire în față. Pentru că în orice moment, Domițian îi putea lua gâtul. Atitudinea asta de prudență, definită prin grija de a nu se remarca, de a nu atrage atenția, i-a fost benefică lui Agricola.
Agricola a avut parte de o moarte prematură
„Dar Agricola se poate considera fericit murind înaintea fiicei şi a soţiei sale cu demnitate, cu o reputaţie strălucită, rudele și prietenii lui scăpând cu bine. Căci dacă n-a putut ajunge să vadă zorii acestui preafericit secol şi pe Traian împăratul, a avut măcar marea consolare a unei morţi premature şi a scăpat de acea ultimă perioadă, când Domițian a dat gata statul nostru, nu dintr-o dată şi lăsând vremurilor putinţa să mai respire, ci izbind fără încetare şi oarecum bătând întruna.
Măcar Nero îşi întorcea ochii şi doar ordona crimele, nu le privea; cea mai mare nenorocire sub Domițian era să vezi şi să fii văzut, cînd suspinele noastre erau notate, când, spre a desemna delatorilor atâţia oameni îngălbeniţi de frică, era de ajuns acea privire crudă şi roşeaţa cu care se înarma contra ruşinii”.
