Povestea teribilă a lui Timur Lenk, războinicul care a cucerit Imperiul Otoman și l-a băgat pe celebrul Baiazid în cușcă
Timur Lenk, Tamerlan, („Timur cel Șchiop”) mongolă kürügän „ginere”, aluzie la căsătoria cu o prințesă din clanul lui Ginghis Khan, a fost un cuceritor mongol, întemeietorul unui imperiu cu capitala la Samarkand (astăzi în Uzbekistan) și al dinastiei timuride, care a durat până în 1507.
Imperiul lui Timur Lenk a fost aproape la fel de mare ca cel al lui Ghinghis Han. Se întindea din vestul Chinei până la Marea Caspică, și din Pakistan până în Siria. În 1402, expansiunea hoardelor sale spre vest l-au adus în conflict cu Imperiul Otoman, în privința dominației Anatoliei.
În bătălia de la Ankara, l-a înfrânt și l-a făcut prizonier pe sultanul Baiazid I (Bayezit Yıldırım, „fulgerul”). El a murit în captivitate. Timur a dispus inițial ca Baiazid să fie ținut într-o cușcă și arătat fiilor acestuia.
Ce a făcut Timur Lenk în timpul domniei sale
Dorindu-și să arate că vrea să reînoiască Islamul, Timur se căsătorește cu o fată din neamul lui Ginghis Han. El nu va deveni han. Atribuția aceasta a fost preluată de subordonații săi, care făceau parte din populația Çağatay și primește titlul de emir.
Prin căsătoria cu Sarai Mulk folosește și titlul de Gurkani (ginerele lui Ginghis Khan). Politica lui Timur duce la islamizarea Asiei centrale, ca și a mongolilor din imperiul său, proces început deja de hanul Tarmașirin.
Teoretic, mongolii se supuneau regulilor confesionale Jasa (legea introdusă de Ginghis Han), însă practic acceptau mai mult Șaria (legile și ritualurile Islamului). Timur Lenk însuși a fost înmormântat ca derviș (sufi, „sfânt”).
Avea o poziție atipică față de islam, fiind considerat de unii sunnit (curent islamic care se consideră urmaș al lui Ahl ul-Sunna (أهل السنة, „poporul tradiției“), are însă relații contradictorii cu Sharia, respectând mai mult tradițiile turco-mongole, care nu acceptau toate punctele de vedere ale Islamului.
Îi măcelărea pe cei care care nu voiau să îi se supună
Ca emir, a reușit să extindă imperiul de durata cea mai scurtă din istoria Asiei centrale, lăsând să fie masacrată populația orașelor cucerite, numărul victimelor cifrându-se la sute de mii. În mod deosebit, au fost masacre în rândurile popoarelor din India și Georgia, revoltele fiind înăbușite cu cruzime.
La cucerirea orașului persan Isfahan, în anul 1387, au fost făcute 28 de movile din capetele prizonierilor, în număr de circa 70.000, sau în orașul Isfizar, unde, din ordinul său, au fost zidiți de vii două mii de oameni.
Totuși, avea un sistem de tratare în mod diferențiat a prizonierilor, astfel aristocrația și preoțimea teritoriilor ocupate erau cruțate, trebuind însă să-și răscumpere libertatea. Timur căuta ca prin bunurile jefuite să readucă Transoxania într-o perioadă de înflorire economică, se arată pe wikipedia.
