Cine a fost Ștefan cel Mare și Sfânt, domnitorul Moldovei. Câte bătălii a câștigat în cei 47 ani de domnie
Ștefan cel Mare a fost unul dintre cei mai mari domnitori români, fiind conducător al Moldovei între anii 1457 și 1504. A purtat 36 bătălii pentru apărarea ţării sale, 34 dintre acestea căştigându-le. A murit pe 2 iulie 1504, find înmormântat la Mănăstirea Putna.
Unde a fost născut Ștefan cel Mare
Domnitorul moldovean Ştefan III Muşat, supranumit cel Mare, a fost fiul domnitorului Bogdan II Muşat (1449-1451), ucis de succesorul acestuia Petru Aron (1451-1452, 1454-1455, 1455-1457), primul domnitor moldovean care a plătit tribut Imperiului Otoman, aflat în expansiune în bazinul Mării Negre.
Exilat în Ţara Românească, Ştefan primeşte ajutor militar de la domnul muntean Vlad Ţepeş (1456-1462) şi i se alătură unii boieri moldoveni în frunte cu Şendrea, viitorul portar al capitalei Suceava. Cu aceste forţe îl înfrânge pe Petru Aron în bătăliile de la Doljeşti (jud. Neamţ), la 12 aprilie 1457, şi Orbic (jud. Neamţ), la 14 aprilie 1457, fiind proclamat domn de Adunarea Ţării la Direptate. Ștefan cel Mare s-a înscăunat la data de 14 aprilie 1456 pe Câmpia de la Direptate.
Câte bătălii a purtat Ștefan ce Mare
Printre primele măsuri luate imediat ce a urcat pe tron a fost să consolideze apărarea țării, motiv pentru care a pus bazele unei armate alcătuită din circa 30.000 de țărani. La acea vreme, Moldova era afectată de luptele purtate de pretendenții la tron, iar începând cu 1456 plătea tribut turcilor.
Apărându-și pământul împotriva invaziei Imperiului Otoman, dar nu numai, a luptat în aproape 36 de bătălii, câștigând 34, și a menținut independența Moldovei, o performanță importantă având în vedere tulburările politice din acea perioadă.
Tactica sa era una simplă și clară, să susțină conducători favorabili din țările vecine mai mici, precum Țara Românească, iar pe plan extern să creeze alianțe strânse astfel încât Moldova să nu fie pusă în pericol. Pe toata durata domniei nu a avut parte de mari încercări din partea boierilor, motiv pentru care tronul său nu era pus în pericol din interiorul țării, însă Imperiul Otoman era principalul motiv de teamă.
Bătălia de la Vaslui (denumită şi bătălia de la Podul Înalt)
Armata otomană, constituită din 120.000 soldaţi turci şi 17.000 soldaţi munteni a intrat în Moldova în plină iarnă. Cu doar 40.000 ostaşi, Ştefan cel Mare înfrânge imensa oaste inamică la data de 10 ianuarie 1475, la Podul Înalt.
Bătălia de la Războieni
Ca urmare a înfrângerii de la Podul Înalt, însuşi sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, conduce armata otomană în Moldova, în anul 1476. Aceasta era constituită din 200.000 soldaţi otomani şi 20.000 tătari. Oastea moldoveană, formată din 12.000 luptători, este înfrântă la Războieni, la data de 26 iulie 1476.
Copilăria lui Ștefan cel Mare
Conform datelor istorice, Ștefan cel Mare s-a născut la moșia tatălui său de la Borzești, ca fiu nelegitim al lui Bogdan al II-lea și al Oltei. Tatăl său era fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun, iar Oltea, mama lui, provenea dintr-o familie de boieri de lângă Bacău. Cei doi s-au cunsocut în perioada în care Bodan se afla în exil la curtea lui Vlad Dracul.
Pe lângă Ștefan cel Mare, familia a mai avut încă trei băieți: Ioachim, Ion, Crâstea și două fete, Maria și Sora. Ștefan cel Mare s-a născut în anul 1438 sau 1439, data nașterii nefiind cunoscută cu certitudine. După asasinarea lui Bogan, pe 15 octombrie 1451 de către fratele său vitreg Petru, alt fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, împreună cu mama lui și cu frații pleacă în exil în Transilvania și apoi în Țara Românească.
Ștefan cel Mare a intrat în rândul sfinților
În schimb, ultimii 7 ani ai lui Ștefan cel Mare au fost dominați de pace, iar pe 2 iulie 1504 a murit, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna. În 1992 Ștefan cel Mare a intrat în rândul sfinților, fiind apreciat pentru faptul că a sprijinit cultura bisericească. A construit numeroase biserici, mănăstiri și cetăți, unele dintre acestea fiind astăzi incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Renumit pentru înțelepciunea cu care a guvernat, numele său a devenit sinonim cu identitatea și rezistența națională românească, modelând peisajul social și politic al României și lăsând o adevărată moștenire.
