De ce se urau Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș. Animozitatea dintre ei apare într-unul dintre documentele de la Vatican
Vlad Țepeș a stat pe tronul Munteniei în trei rânduri, în timp ce Ștefan cel Mare a condus Moldova vreme de aproape jumătate de secol. Cu toate acestea, relațiile dintre cei doi domnitori români nu au fost deloc armonioase.
Acești doi domnitori români nu mai au nevoie de nicio introducere. Potrivit celor de la historia.ro, Vlad Țepeș (1431-1476), a domnit în Țara Românească în 1448, 1456-1462 şi în 1476. Dincolo de hotar, puțin mai la nord, Ștefan cel Mare a fost la conducerea Moldovei din 1457, până în 1504. Iar deși cei doi mari conducători români au fost contemporani, se pare că nu au reușit să se înțeleagă mai deloc.
Într-un manuscris de la Vatican, scris de către trimisul Papei Pius al II-lea, episcopul Niccolo de Modrussa, se face referire la relația problematică dintre cei doi domnitori români.
„Niccolo a stat de vorbă şi cu oştenii români, care au spus numai lucruri bune despre domnitor. I-au reliefat vitejia, faptul că nu a fost ajutat de către regele maghiar, faptul că Ştefan cel Mare a atacat Cetatea Chiliei, care aparţinea Ţării Româneşti. Şi aceste lucruri au fost reliefate de călugăr”, spune istoricul Vasile Lupașc, care, potrivit sursei, explica conținutul manuscrisului scris de episcopul de la Vatican.
De ce se urau Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș
Potrivit izvoarelor istorice, se pare că cei doi domnitori erau veri, iar unele surse chiar ar menționa că au și copilărit împreună. Cu toate acestea, lucrurile au luat o întorsătură proastă între cei doi în 1462, când Vlad îi învinge pe turci, care, la acel moment, erau aliații lui Ștefan cel Mare și îi promiseseră acestuia cetatea Chilia.
De altfel, Ștefan cel Mare a și atacat Țara Românească, unde a incendiat orașele Brăila, cât și Târgul de Floci. De abia în 1475 au revenit cei doi domnitori la relații amiabile, atunci când Ștefan cel Mare intervine pentru eliberarea lui Vlad, care era reținut de către regele Ungariei, Matei Corvin.
