Constantin Chiriță, scriitorul care a făcut copiii să viseze în perioada comunistă: „Veșnic este numai visul”
În 2025, se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Constantin Chiriță, autorul care a reușit, prin cărțile sale, să le ofere copiilor României comuniste o evadare din cotidian și o formă de educație pentru viață: curaj, prietenie și loialitate. A fost scriitorul care a creat „Cireșarii”, o serie de romane de aventuri ce a marcat generații întregi și a inspirat o lume întreagă să viseze.
Constantin Chiriță s-a născut pe 12 martie 1925, în comuna Ibănești din județul Vaslui. A crescut într-o familie modestă, unde lipsurile și greutățile au fost prezente încă din primii ani de viață. Grav bolnav de pneumonie în copilărie, mama sa a fost nevoită să vândă o parte din pământul moștenit pentru a-l salva, apelând la ajutorul unui vraci. Mai târziu, restul moșiei a fost vândut pentru tratamentul tatălui, bolnav de cancer, dar boala l-a răpus când Constantin avea doar 12 ani.
Cu o copilărie marcată de pierderi și nevoi, tânărul Chiriță s-a refugiat în literatură. A început să scrie devreme și chiar dacă viața l-a dus temporar către sport (a practicat boxul și acrobațiile de circ), drumul său a fost, în cele din urmă, cel al condeiului.
Un adolescent visător, un scriitor în devenire
„Mă gândesc la satul meu, de pe Valea Similei, la părinţii mei şi mai ales la familia mamei mele, care timp de două secole a dat învăţători pentru acea regiune, iar ultimul dintre ei, bunicul, mi-a spus, la cinci ani, că voi ajunge scriitor, pentru că adăugasem nişte rime, în seara mare a pluguşorului“.
A fost un autodidact precoce, care citea în română și franceză și recita poezii din ambele literaturi. Primele clase de liceu le-a urmat la Bârlad, la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”, iar ultimele la București. A urmat cursurile Politehnicii, însă nu le-a finalizat. Scrisul era chemarea lui adevărată, chiar dacă publicarea era dificilă într-o societate cenzurată de ideologia comunistă. A debutat în 1949, cu texte influențate de realismul socialist, dar avea să se remarce curând ca romancier și scenarist.
Cum au devenit cutezătorii… Cireșari
Ideea romanului „Cireșarii” s-a născut într-unul dintre cele mai dificile momente din viața autorului. Căsătorit cu Gertrud Kräuter, fiica unui fost deputat și a unei familii persecutate de regimul comunist, Constantin Chiriță a fost concediat din redacția ziarului „Scânteia”, unde lucra ca redactor și reporter de la vârsta de 19 ani, din 1944. Cu interdicția de a publica sub nume propriu, a continuat să scrie în umbră, iar alții semnau în locul său.
A fost momentul în care a decis să scrie o carte atât de bună, încât nicio editură să nu o poată refuza. Așa a apărut manuscrisul intitulat inițial „Cutezătorii”, însă Editura Tineretului, care deținea deja o colecție cu acest nume, l-a rugat să schimbe titlul. Locuind atunci pe strada Cireșului din București, alături de soția și fiul său Victor, Chiriță a ales un nou nume: „Cireșarii”.
„Încerc mereu să mă apropii de acel filon de aur care devine veșnic. Veșnic este numai visul. Omenirea trebuie să viseze frumos – dacă reușești să te gândești că omul visează frumos și o parte din acest vis este în tine, poți spera. În anii adolescenței, tinerii sunt visători, entuziaști, acolo este filonul de aur pe care ar trebui să îl păstrăm toată viața“, consemna gândurile autorului Cireșarilor „Scânteia Tineretului“ în anul 1977.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
