Crezi că bei apă curată? Iată 4 mituri
Teoretic, apa de la robinet trebuie să fie bună de băut. Spunem teoretic pentru că ea pleacă în parametri optimi de la punctul de distribuţie. Până ajunge în casele oamenilor multe se schimbă pe parcurs, iar asta din cauza ţevilor vechi prin care circulă. O soluţie ar fi filtrarea ei. În felul acesta, apa îşi păstrează conţinutul mineral necesar organismului, fără să producă dezechilibre gastrice, renale sau de altă natură. Ce tip de apă e mai bună de băut, de ce are nevoie organismul uman? Iată câteva întrebări la care specialiştii nostri ne dau răspunsuri şi demontează câteva afirmaţii pe care le credeai adevărate.
Apa minerală este cea mai sănătoasă. Mit. Apa minerală, plată sau carbogazoasă, este o apă microbiologic pură. În general, aceasta are un conţinut ridicat de minerale care nu o recomandă pentru un consum zilnic. Apele minerale nu trebuie considerate produse miraculoase. În unele cazuri, sunt chiar contraindicate pentru ca pot contribui la evoluţia unor afecţiuni. Spre exemplu, acestea trebuie evitate în afecţiuni precum cele de sânge sau cardiace, renale, cancer, în diabet, hemoragii, unele boli de piele sau ulcer gastric. De asemenea, organismul copiilor mici nu este pregătit pentru metabolizarea unui conţinut ridicat de săruri şi oligoelemente. Astfel că, în cazul lor, se recomandă o apă slab mineralizată. Apa de la robinet filtrata este o opţiune sigura şi convenabilă”, a declarat Prof. Dr. Dan Dumitraşcu, Preşedintele Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie.
Puritatea apei este dată de nivelul de nitraţi. Fals. Potrivit biochimistului Silvia Enculescu, „conţinutul de nitraţi reprezintă doar o mică parte din totalul de componente care dau indicaţia corectă despre calitatea şi siguranţa apei. Alături de aceştia se mai regăsesc alte elemente fizice, chimice şi microbiologice care sunt controlate şi definesc obligatoriu, din punct de vedere legal, caracterul de apă potabilă, bună pentru consum. În total, peste 40 de parametri sunt analizaţi, printre cei mai importanţi fiind turbiditatea, pH-ul, conductivitatea, nitraţii, nitriţii, amoniacul, metalele, cantitatea de săruri dizolvate în apă sau cantitatea de calciu şi magneziu”.
Cea mai curată apă se obţine prin osmoză. E un mit, spun specialiştii „La Fântâna”. Filtrarea prin osmoză inversă elimină din apă absolut tot conţinutul chimic, inclusiv cel de minerale absolut necesar pentru buna hidratare şi funcţionare a corpului. Astfel, apa obţinut prin osmoză inversă este pură chimic, dar fără nicio valoare nutriţională, absolut contraindicatî consumului uman, cu parametri ce nu se mai încadrează în reglementările legale. Nu mai are calciu, magneziu ăi alte săruri minerale şi, odată ajunsă în corp şi consumată pe termen lung, se va iniţia un proces extrem de dăunător de demineralizare cu potenţiale efecte negative asupra sistemului osos şi cardiovascular. Este utilizată în principal în mediul industrial.
Apa alcalină păstrează echilibrul organismului. Fals. “Ea este utilizată pe baza unor tradiţii ce s-au format înaintea apariţiei medicinei fundamentată ştiinţific. Alcalinizarea mediului intragastric produce o contrareacţie prin care se anulează mecanismele de combatere a acidităţii gastrice, ceea ce duce la un rezultat contrar celui dorit. Combaterea acidităţii gastrice nu este necesară la persoanele care nu au deficienţe. Dacă nu ar exista mediul acid, digestia şi protecţia tubului digestiv de infecţii ar fi imposibile. Practic, anularea acidităţii gastrice produce un dezechilibru şi deschide poarta pentru infecţii ale tubului digestiv. Pentru suferinţele gastrice, apa neutră este la fel de bună. În plus, există tratamente eficiente pentru bolile gastrice, fără a fi nevoie să se recurgă la remedii arhaice”, a completat Prof. Dr. Dan Dumitraşcu.
