Cum ar fi arătat harta României dacă Germania câştiga Primul Război Mondial. Pierderi teritoriale de zeci de mii de kilometri pătrați și sute de mii de locuitori
Dacă Germania şi aliaţii săi din Puterile Centrale ar fi obţinut victoria în Primul Război Mondial, România ar fi suferit pierderi teritoriale semnificative şi ar fi fost transformată într-un stat-satelit al Germaniei şi Austro-Ungariei.

O imagine fidelă a acestei realități poate fi extrasă din Tratatul de Pace de la Buftea-București, semnat la 7 mai 1918, care impunea României condiții dure, transformând-o într-o colonie economică a Puterilor Centrale.
Pierderi teritoriale majore
Una dintre cele mai dure consecințe ale victoriei Puterilor Centrale ar fi fost pierderea a 27.000 km² din teritoriul României, afectând circa 800.000 de locuitori. Conform Tratatului de la Buftea-București, aceste pierderi se desfășurau astfel:
- Cesiuni teritoriale către Bulgaria: Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) revenea Bulgariei, iar restul Dobrogei, fără Delta Dunării, ar fi fost plasat sub administrația comună a Puterilor Centrale, cu portul Constanța controlat direct de Germania.
- Cesiuni teritoriale către Austro-Ungaria: Austro-Ungaria ar fi primit 162 de localități din județele Mehedinți, Vâlcea, Argeș, Muscel, Prahova, Bacău, Neamț, Suceava, Botoșani și Dorohoi, totalizând 6.000 - 7.000 km² şi circa 100.000 de locuitori.
- Dunărea sub control austro-german: Fluviul ar fi devenit o cale de navigație controlată de Germania și Austro-Ungaria, restricționând astfel influența economică a României asupra acestei rute comerciale vitale.
Tratatul prevedea menținerea trupelor germane în Muntenia, fără un termen clar de retragere, ceea ce ar fi transformat regiunea într-o zonă ocupată pe termen nedefinit.
Mai mult, armata română ar fi fost demobilizată, iar prizonierii români eliberați doar sub condiția recunoașterii noilor autorități impuse de Puterile Centrale.
Colonizare economică şi pierderea independenței
România ar fi fost supusă unei exploatări economice intense. Tratatul stipula:
- Monopolul german asupra petrolului: Exploatarea resurselor petroliere era cedată exclusiv unei societăți germane pentru o perioadă de 30 de ani, cu drept de prelungire.
- Control total asupra exporturilor agricole: Cerealele, carnea, lâna şi alte produse agricole excedentare urmau să fie vândute exclusiv Germaniei şi Austro-Ungariei până în 1926, la prețuri stabilite de acestea.
- Interzicerea exportului liber de petrol: Prețurile la petrol erau impuse de companiile germane, iar exportul către alte state era blocat.
Impactul social și politic
- Amnistierea colaboraționiștilor: Germania s-a asigurat că toți cei care colaboraseră cu ocupantul, inclusiv germanii din România, vor beneficia de amnistie şi reintegrare economică.
- Asimilarea religioasă: Tratatul garanta drepturi egale cultelor catolic, protestant, mahomedan şi evreiesc, ceea ce ar fi slăbit influența Bisericii Ortodoxe Române.
- Transformarea monarhiei: Regele Ferdinand ar fi fost, cel mai probabil, forțat să abdice, iar un rege filogerman ar fi fost impus pentru a garanta fidelitatea statului față de Puterile Centrale.
O Românie-satelit al Germaniei şi Austro-Ungariei
România, deşi nu ar fi dispărut de pe hartă, ar fi devenit un stat total dependent de Germania şi Austro-Ungaria.
Resursele sale strategice ar fi fost controlate de marile puteri centrale, iar orice influență independentă în politica externă ar fi fost eliminată.
Fără Transilvania, pe care nu ar mai fi avut dreptul să o revendice, şi cu teritorii amputate, România ar fi devenit o marionetă economică şi militară.