Cum s-a răzbunat regele Carol al II-lea pe regina Maria: „Cea mai rapidă lovitură de stat din istorie”
Revenirea pe Tron a regelui Carol al II-lea în 1930 a fost un eveniment fulgerător, dar cu ecouri adânci și dureroase, mai ales în familia regală.
Deși fusese cel care renunțase oficial, în 1926, la titlul de principe moștenitor, Carol nu a uitat și nu a iertat.
Odată ajuns suveran, a început o răzbunare sistematică împotriva celor pe care îi considera vinovați pentru înlăturarea sa – iar în centrul acestei vendete s-a aflat chiar mama sa, regina Maria a României.
Detronarea fiului și revenirea pe tron
După moartea regelui Ferdinand I în 1927 și a liderului liberal Ionel Brătianu – cel care se opusese întoarcerii lui Carol – scena politică românească a intrat într-o perioadă de fragilitate.
Regența instituită în numele regelui Mihai I, încă minor, nu a fost suficient de solidă pentru a împiedica ambițiile lui Carol. La începutul lunii iunie 1930, acesta se întoarce în România și, la 8 iunie, își detronă propriul fiu pentru a deveni rege al României.
Ulterior, Mihai I avea să comenteze acest moment dur: „A fost cea mai rapidă lovitură de stat din istorie.”
În loc să reconstruiască armonia din familia regală, Carol al II-lea a început o campanie de marginalizare și umilire a propriei mame. Regina Maria, una dintre cele mai respectate și iubite figuri regale din istoria României, a fost exclusă sistematic din viața politică, socială și chiar familială.
Într-o scrisoare către Elena Lupescu, amanta sa, Carol recunoștea intențiile: „Încă din prima seară mi-am expus cu fermitate condițiile. Am primit-o cu cel mai mare fast, ca să-i dăm de înțeles că, dacă se poartă frumos, suntem dispuși să o tratăm frumos.” Sub masca amabilității, se pregătea izolarea reginei, transmite Descopera.
Îndepărtarea colaboratorilor loiali
La finalul lunii iunie 1930, regele l-a îndepărtat pe generalul Atanasescu, maestrul Curții reginei Maria, fără consultare și fără avertisment. Gestul a fost resimțit dureros de regină:
„Cum îndrăznește fiul meu să-și aroge asemenea drepturi? A lovit în demnitatea mea, în privilegiile mele și-mi umple sufletul de indignare. Sunt supărată dincolo de cuvinte.”
Regina a încercat, totuși, să aibă o discuție directă cu Carol. A mers la Palatul Regal pe 8 iulie 1930, unde a luat masa cu el și cu prințul Nicolae. În discuția privată care a urmat, Carol i-a comunicat că îi va desemna un nou ofițer de legătură, din regimentul său – o încercare de a o controla în mod direct.
După acest episod, Carol a limitat drastic aparițiile publice ale reginei. Nu i s-a mai permis să participe la ceremonii oficiale, iar activitatea sa socială a fost redusă la minimum.
A fost forțată să-și plătească propriile cheltuieli de călătorie, iar bugetul pentru întreținerea suitei sale a fost reținut intenționat timp de luni de zile.
Mai grav, Carol a anulat un codicil din testamentul regelui Ferdinand, care îi garanta reginei Maria uzufructul asupra proprietăților private ale Coroanei. Prin manevre legale și influență politică, Carol a preluat și aceste beneficii, lipsind-o pe mama sa de orice sprijin financiar.
Sfârșitul în izolare
Timp de opt ani, regina Maria a trăit retrasă în castelele de la Bran și Balcic. Umilită, marginalizată și profund rănită de comportamentul fiului său, a continuat să scrie în jurnal, exprimând indignarea și durerea unei mame trădate. A murit pe 18 iulie 1938, în singurătate, dar cu demnitatea intactă.
Fratele lui Carol, prințul Nicolae, avea să sintetizeze cel mai bine această perioadă:
„Mamei nu i se mai permitea să participe la ceremonii oficiale... A întârziat cu vreo două-trei luni să-i plătească banii pentru suita ei, iar între timp investise suma în dividende. (...) Carol n-a avut niciun respect pentru ultima dorință a regelui Ferdinand.”
