Cum se distrau țăranii din Dobrogea, în anul 1900. Ce cântece se cântau și ce fel de jocuri se practicau
În anul 1900, în mijlocul peisajului rural al Dobrogei, distracțiile țăranilor erau marcate de dansuri și cântece populare, care reflectau o diversitate culturală impresionantă. Profesorul Pompiliu Pârvescu, cercetător al dansurilor și obiceiurilor populare, a documentat aceste tradiții în prima lucrare a unui proiect etnografic inițiat de Academia Română. Lucrarea, intitulată „Hora din Cartal”, publicată în 1908, oferă o privire detaliată asupra modului în care se distrau țăranii din această regiune.
Dansuri populare din Dobrogea
Dobrogea de la începutul secolului XX era un mozaic cultural, cu influențe diverse, reflectate în varietatea dansurilor și cântecelor. Profesorul Pârvescu a descris cum, de la dumbrăvile Topologului până la nisipurile Mării Negre, se jucau hore și brâuri similare, cu câteva variații locale. În satele de lângă bălți, precum Seimeni și Boașcic, era populară căzăceasca, dansată domol de fete. Romanul și ciurdelul erau alte dansuri învârtite rapid, în timp ce ceardașul era adaptat într-o horă domoală.
Dansurile specifice anumitor localități includeau polca în șapte pași și hora săltată la Dăeni, ciocârlia la Tortoman și țigăneasca la Cavargic. Pe o uliță a Caramuratului, se puteau vedea padecatru și craițpolcă. Această diversitate de jocuri, de la hore liniștite la dansuri energice, demonstra bogăția folclorului dobrogean.
Cântece populare și muzică
În Cartal (azi Vulturu, județul Constanța), se cântau peste 30 de hore și aproape 15 învârtite. Flăcăii din partea de răsărit a regiunii preferau horele și polcile, în timp ce locuitorii de pe lângă bălți îndrăgeau brâurile. În localitățile precum Boascic, Seimeni și Dăeni, repertoriul muzical era mai limitat, cu doar cinci-șase melodii învârtite.
Muzica era un element central al acestor festivități, adesea cântată de lăutari locali. După apariția instrumentelor muzicale, multe dintre cântecele tradiționale de dans s-au pierdut, rămânând doar fragmente de versuri care pluteau deasupra horelor și încurajau participanții să danseze.
Dobrogea era o regiune caracterizată de o mare diversitate etnică, iar acest lucru se reflecta și în distracțiile locale. În localități precum Râmnic, tinerii români se prindeau în dans alături de fete bulgăroaice, demonstrând un amestec cultural armonios. Profesorul Pârvescu observa cum brațele încrucișate și picioarele care lepăiau sub papuci negri erau simboluri ale acestei unități prin muzică și dans.
Obiceiuri și tradiții
Profesorul Pârvescu a remarcat că cele mai populare dansuri în Dobrogea erau horele, brâurile și învârtitele. Alte dansuri, precum mușamaua, erau mai rare, observate doar în anumite localități precum Seimeni. Tradițiile se răspândeau prin intermediul flăcăilor și lăutarilor, care jucau un rol esențial în menținerea și transmiterea folclorului.
În anul 1900, viața socială a țăranilor din Dobrogea era vibrantă și plină de culoare, reflectată în dansurile și cântecele lor populare. Diversitatea culturală a regiunii a creat un mozaic de tradiții și obiceiuri, documentate cu grijă de profesorul Pompiliu Pârvescu. Astfel, dansurile și cântecele din Dobrogea de la începutul secolului XX rămân o mărturie vie a bogăției folclorului românesc.
