Cuvântul banal din limba română pe care mulți îl folosesc greșit. Ce înseamnă, de fapt, „zău”: „Aparține unei epoci în care...”
Într-o lume în care limbajul se schimbă rapid sub influența rețelelor sociale și a noilor generații, unele cuvinte par să își piardă terenul în vorbirea cotidiană. Totuși, unele dintre ele rămân vii prin farmecul lor arhaic sau expresiv. Un astfel de exemplu este „zău”, un cuvânt adesea folosit în trecut pentru a întări o afirmație sau pentru a exprima uimirea și sinceritatea.
Ce semnifică, de fapt, cuvântul „zău”
În general, cuvântul „zău” înseamnă „Jur pe Dumnezeu”.
În limba română, „zău” este un adverb folosit pentru a exprima adevărul, similar cu expresii ca „pe bune”, „chiar” sau „jur”. Are origini în limba slavonă veche și este considerat un jurământ prescurtat de la „pe zău” sau „zău așa”, unde „zău” provine din slavonul zъlo, însemnând „rău” – adică „să-mi fie rău dacă nu e adevărat”.
Folosirea expresiei avea rolul de a da greutate unei afirmații. De exemplu, cineva putea spune: „Zău că nu știam!” – echivalent cu „Pe cuvânt că nu știam!”. În registrul colocvial, „zău” mai poate fi întâlnit și astăzi, mai ales în zonele rurale sau în fraze cu tentă nostalgică ori ironică.
Lingviștii spun că, deși uzul său a scăzut semnificativ, „zău” nu a dispărut complet.
„Este un cuvânt-simbol al unei epoci în care limbajul avea o altă ritmicitate și sinceritatea era transmisă prin formule directe, aproape ritualice”, afirmă prof. dr. Andreea Ionescu, filolog.
Cuvântul „zău” apare în operele celor mai cunoscuți autori
În literatura română, „zău” apare frecvent în operele lui Caragiale, Creangă sau Rebreanu, dar și în romanele interbelice. Întâlnim adesea personaje care își întăresc spusele prin „zău”, mai ales în dialoguri vii, încărcate de emoție sau uimire.
Astăzi, cuvântul mai supraviețuiește în expresii glumețe sau nostalgice: „Zău, parcă suntem în anii ’90!” ori „Zău că nu mai înțeleg nimic din aplicația asta!”. În spațiul online, este folosit uneori ironic, marcând o reîntoarcere la expresii uitate, dar savuroase.
Deși pare un cuvânt ieșit din uz, „zău” continuă să fie o expresie autentică a limbii române, încărcată de istorie și farmec. Chiar dacă nu mai este folosit frecvent în conversațiile cotidiene, atunci când își face apariția, atrage atenția prin unicitatea sa.
