De ce s-a despărțit Biserica Catolică de cea Ortodoxă. Care au fost cauzele reale, de fapt
De-a lungul lumii există nenumărate denominații creștine, însă, de departe cele mai cunoscute și populare sunt catolicismul și ortodoxia. Aceste două interpretări ale Creștinismului s-au separat în anul 1050, odată cu Marea Schismă. Însă, în spatele acestui moment s-au aflat mai multe secole de disensiuni.
Atunci când vine vorba despre Creștinism, știm cu toții că există nenumărate denominații, de-a lungul întregii lumi. Acest fenomen nu este deloc unul nou, iar multe dintre acestea au apărut chiar înainte de Marea Schismă din 1050. De fapt, Armenia a adoptat Creștinismul chiar înaintea Imperiului Roman, în anul 301.
Însă, revenind la schisma dintre ortodoxie și catolicism, este important să precizăm că cele două biserici se aflau pe traiectorii divergente cu mult timp înainte de 1050. În secolul IV, Constantin cel Mare mută capitala la Constantinopol, iar ceva mai târziu, în 395, Teodosie I, ultimul împărat roman care a condus atât estul, cât și vestul acestui imperiu, moare.
Ce a provocat Marea Schismă
La scurt timp după acest moment, Imperiul de Apus este cucerit de migratorii germanici, în timp ce la est, Imperiul Bizantin supraviețuiește până în 1453. Iar între cele două biserici era și o diferență de limbă. În timp ce în est domina greaca, în vest, latina era cea mai răspândită limbă religioasă.
În plus, odată cu formarea statelor post-romane, de către franci, vizigoți, sau lombarzi, rolul papei a devenit tot mai important. Această influență a făcut ca din anul 800, împărații Sfântului Imperiu Roman să fie încoronați de papă. În același timp, în est, biserica continua să funcționeze sub tutela împăraților romani, în Constantinopol.
Existau disensiuni vechi de secole
În acea perioadă, la conducerea bisericii se aflau cinci patriarhi, ai căror centre se aflau în cele mai importante orașe ale epocii: Constantinopol, Roma, Antioh, Alexandria și Ierusalim. Iar Crezul de la Niceea, folosit de biserică la acel moment, a fost printre cauzele rupturii dintre est și vest.
Practic, acest crez spune că există egalitate între Tată, Fiu și Sfântul Duh, iar numai Fiul s-a întrupat drept Iisus Hristos. Biserica Apuseană aduce o modificare acestui crez, adăugând fraza „și Fiul”, la formularea originală: „Credem în Duhul Sfânt, Domnul, Dătătorul de viață, care purcede de la Tatăl”.
Desigur, de-a lungul timpului, au existat și disensiuni practice, nu doar dogmatice. De exemplu, jurisdicția asupra Balcanilor, cât și titlul folosit de Patriarhul de la Constantinopol, erau motive de disensiune între cele două biserici.
În 1054, unele biserici din Constantinopol au adoptat practici catolice, iar Patriarhul Ecumenic Mihail Cerularius a ordonat închiderea acestora și revenirea la ortodoxie. El scrie o scrisoare Papei, în care critică practicile occidentale, iar Papa Leon al IX-lea răspunde apărându-și supremația în ierarhia bisericii.
Papa moare pe 19 aprilie 1054, iar tensiunile devin și mai ridicate. În cele din urmă, o delegație papală ajunge la Hagia Sofia, unde prezintă o scrisoare de excomunicare a Patriarhului. Cerularius, drept răspuns, arde scrisoarea și, la rândul lui, ordonă excomunicarea Papei. Practic, acest episod a marcat ruptura definitivă între cele două biserici.
