Destinul bizar al arhitectului care a proiectat cea mai frumoasă construcție din Eforie Nord. Comuniștii l-au îngropat în anonimitate
Arhitectul George Matei Cantacuzino, cunoscut pentru contribuția sa remarcabilă la arhitectura litoralului românesc, a fost închis și apoi trimis să lucreze pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Eforie Nord, inițial un cătun al comunei Techirghiol, a devenit o stațiune balneară după 1920 și a obținut statutul de comună urbană independentă la 1 noiembrie 1933, sub numele de „Eforia – stațiune balneo-climaterică”.
Arhitectul G. M. Cantacuzino a fost responsabil pentru proiectarea unui ansamblu de vile remarcabile în perioada 1930-1934, multe dintre ele fiind prezente și în prezent. În principal, vilele de vară proiectate de Cantacuzino au fost construite pe terenul virgin de-a lungul falezei, perpendicular pe Bulevardul Ovidiu.
Mai târziu, a fost ridicat Hotelul Belona (1932-1934), o construcție impresionantă care amintește de un pachebot ce sfidează valurile, simbolizând progresul și puterea omului în fața mării.
Stațiunea avea cinci hoteluri și două băi de nămol
Stațiunea era dotată în 1936 cu cinci hoteluri, două băi de nămol, o instalație de băi reci la malul mării, un bazin modern de înot, terenuri pentru sporturi, un teren de tir, un abator temporar, o hală pentru comerțul cu produse alimentare și o clădire de primărie finalizată în același an.
De asemenea, lucrările de amenajare includ bulevarde și străzi generoase, un acces de pe faleză spre mare, precum și lucrări de forare pentru alimentarea cu apă.
În anul 1936, Direcția CFR a reconfigurat traseul căii ferate și a demolat vechea linie care trecea printre vile, îngreunând accesul la mare și dezvoltarea zonei litorale. Primăria Eforiei a propus înlocuirea fostei gări cu o grădină sau un parc public, iar după moartea lui Stalin, Eforie Nord a fost dezvoltată conform unui amplu plan urbanistic integrat pentru litoralul Mării Negre (1955-1965), fără a afecta construcțiile inițiale.
Marele arhitect, trimis la munca de rând
Arhitectul român George Matei Cantacuzino, cunoscut și sub numele de GM sau Georges, provenea din ramura familiei Cantacuzino din Moldova. S-a născut la Viena în 1899 și și-a petrecut copilăria acolo înainte de a studia arhitectura la Paris, la Ecole des Beaux-Arts, până în 1929, când s-a întors în România.
În afara construcțiilor emblematice din Eforie Nord, Cantacuzino a fost implicat și în restaurarea unor biserici și mănăstiri din Moldova, cum ar fi Sucevița, astăzi parte a patrimoniului mondial UNESCO.
Fiind opozant al regimului comunist, Cantacuzino a fost închis timp de șase ani (1948-1954) în închisori precum Jilava, Aiud, Pitești și pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. În 1957, a fost declarat inamic al poporului. Până la moartea sa în 1960, a trăit în obscuritate, scrie Adevarul.
