Domnitorul care a renunțat la tron pentru o femeie! S-a îndrăgostit iremediabil de ea, cu toate că avea un statut inferior
Petru Vodă a fost domnitorul român care a renunțat la țară și tron pentru o femeie. La vârsta de 60 de ani, domnitorul s-a îndrăgostit de Irina, iar aceștia au început o relație, în ciuda statutului social inferior al acesteia. Cu ea a avut un copil, iar acesta a devenit o adevărată obsesie pentru domnitor. Petru Șchiopul nu a putut să se căsătorească cu Irina din cauza originii sale umile, astfel el a renunțat la tron.
Când s-a urcat Vodă Petru Șchiopul pe tronul Moldovei
În acea perioadă, porecla era obligatorie. Poporul îl știa pe Petru Vodă drept "Șchiopul". Din pricina unui picior mai scurt. În cronici este apreciat ca un domnitor “supus boierimii”, fără prea multe ambiții.
Vodă Petru Șchiopul s-a urcat pe tronul Moldovei în anul 1574, cu ajutorul turcilor, după ce, lângă Cahul, îl învinsese în luptă pe Ion Vodă cel Cumplit trădat mișelește de boierii necredincioși în frunte cu vânzătorul de domn Ieremia Golia. Avea, deja, patruzeci și cinci de ani. Și era însurat cu doamna Maria, cu care avea trei copii. Pe domnița Mărioara a măritat-o, în 1587, cu un grec, Zoto Tzigara, domnitorul înzestrând-o din belșug.
„O pădure mare în împrejurimile Istanbulului, o casă la Constantinopol în valoare de 10.000 de aspri, bani mulți, covoare turcești și persane, o haină de brocat, o rochie rară de modă poloneză, un cal domnesc, o sabie de argint, cruci cu pietre scumpe, lanțuri cu mărgăritare, salbe de galbeni, inele, mâncare (haine țărănești din blană sau stofă, scurte, cu sau fără mâneci), cești, vase, rufărie nesfârșită și câte și mai câte”.
Cum a murit nevasta lui Petru Vodă
Celelalte două odrasle domnești, Despina și Vlad, au murit de mici, fiind înmormântate la Mânăstirea Galata de lângă Iași, ctitorie a lui Petru Vodă Șchiopul. La puțin timp „se săvârși din viață” și doamna Maria, fiind așezată alături de copiii ei, Despinuța și Vlăduț, la aceiași mănăstire Galata de pe dealul dinspre răsărit al Ieșilor. Nu se știe mai nimic despre cauza morții doamnei Maria. Se bănuiește însă că femeia „s-a săvârșit din viață” de inimă rea.
Demn de menționat este că Vodă Petru Șchiopul adunase pe răbojul vieții aproape șaizeci de ani. Și, acum spunea Grigore Ureche, „boierilor le era ca un părinte, și la mare cinste îl țineau, și din sfatul lui nu ieșeau. Țării era apărare, pe săraci milostivea, mănăstiri miluia, cu vecinii bine viețuia, judecata cu blândețe o făcea și nu era a zicere că nu era harnic la domnie”.
Petru Vodă se îndrăgostise de o femeie de rând
Lui Petru Vodă îi plăceau femeile tinere și frumoase. Așa se face că, deși părul i se albise bine de tot, lui Vodă Petru i se aprinseră călcâiele după o anume Irina, care, cum spune cronica, „pare a fi fost o femeie de rând, nu ca suflet, ci ca naștere, țiitoare, poate chiar doică domneștilor copii”. Ținând-o mai mult pe lângă el, încă de pe când trăia doamna Maria, tânăra și frumoasa Irinucă îi făcu domnitorului și un fiu, Ștefan, la care Vodă Petru Șchiopul ținea ca la ochii din cap.
Întrucât, se zice, rodul dragostei dintre el și Irina înlocuise, în sufletul lui, locul lăsat gol de Vlad, fiul ce îi murise de mic. Neputând pesemne suporta situația, doamna Maria se stinse încetul cu încetul.
De ce nu a avut voie să se căsătorească cu aceasta
Petru Vodă era acum văduv. Liber, deci, să-și refacă viața conjugală. Nu trebuia să umble pe aiurea pentru o nouă soață. O avea lângă el pe Irinuca, proaspătă, fragedă, dornică de a-i da totul pe tavă, în calitate nu doar de țiitoare. Cum bătrânul domnitor nu avea ochi decât pentru ea, lucrurile păreau a fi cât se poate de simple.
Mitropolitul, alte câteva fețe bisericești, o mănăstire, alaiul boieresc cuvenit și pirostriile puteau fi puse lejer, în ritmul lent, popesc, al tradiționalului Isaia dănțuiește, pe capetele celor doi îndrăgostiți, potrivit historia.ro. Exista însă un „amănunt” peste care nu se putea trece fără complicații majore. După cum bine se știe, obiceiul țării, împământenit de-a lungul vremii, nu îngăduia voievozilor să se căsătorească cu o femeie în vinele căreia nu curgea sânge albastru. Nu puteai ajunge primă doamnă a țării dacă nu era fiică de domn, rudă mai apropiată sau mai îndepărtată a unei vițe domnitoare, sau, în cel mai rău caz, dacă nu erai fată de boier cu arbore genealogic respectabil.
"Renunț la domnia Moldovei doar pentru a putea s-o iau de nevastă pe țiitoarea Irinuca"
Cum-necum, la începutul lui 1591 Vodă Petru Șchiopul, „acest om bun, drept și slab”, hotăra să se lepede pur și simplu de domnie. Nu le putea însă spune pe șleau boierilor din sfatul domnesc ce îl rodea de fapt la inimă: renunț la domnia Moldovei doar pentru a putea s-o iau de nevastă pe țiitoarea Irinuca.
Nu ar fi sunat deloc bine. Și-a motivat hotărârea spunându-le celor care îl încurajau că a ajuns la capătul puterilor, că nu mai poate ține piept „necontenitelor cereri de bani ce veneau dinspre Istanbul”. Adică vorba românului, „turcul e de vină”. Iată cum descrie această întâmplare același cronicar Grigore Ureche:
„Deci s-au sfătuit Petru Vodă cu boierii țării ce vor face, cum vor putea ridica alte dări care n-au mai fost. Că nu le era că n-ar mai putea birui să dea aceste dări țara, ci pentru că se făcea obicei, care nu-l vor pentru turci. Și s-au gătit să izvodească de la altul, iar nu de la el. Și s-au gătit să se ducă în țară. Iar boierii îl sfătuiau să nu-și lase scaunul și țara, ca să dea acea dare. Și Petru Vodă n-au vrut în nici un chip să ia blestemul țării asupră-și. Și au tocmit lucrurile înainte, lăsând boierii să păzească scaunul țării”.
