Domnitorul român care a sfârșit înecat în Marea Marmara. De ce a fost numit „Haidăul”
Radu Ilie, domn al Țării Românești, s-a bucurat de domnie doar câteva luni, reuşind să mute capitala la Târgovişte. În tot acest timp, a primit porecla "haidăul". Potrivit DEX, cuvântul înseamnă, în anumite regiuni, „păzitor de vite mari”, fiind sinonim cu „văcar” și cu „haidamac”.
Cine a primit porecla "Haidăul"
Unii domnitori ai Țărilor Române au rămas în istorie mai mult prin porecla avută decât prin faptele glorioase. Este și cazul lui Radu Ilie „Haidăul”, domn al Țării Românești pentru mai puțin de șase luni, între noiembrie 1552 și mai 1553. Era fiul aprigului voievod Radu de la Afumați și a obținut domnia cu ajutorul Habsburgilor.
O să vă întrebați de unde această poreclă ce sună straniu: Haidăul. Varianta acceptată la ora actuală este cea conform căreia el a pus mâna pe domnie după ce a pătruns în Țara Românească prin Banat cu o armată compusă din mercenari, numiți la acea vreme „haiduci”, „haidăi” unguri și poloni.
Ce înțelesuri are cuvântul "haidău"
Explicația este discutabilă dacă privim la înțelesurile pe care cuvântul „haidău” le are conform Dex-ului, care-l consemnează drept un regionalism. Haidău înseamnă, în anumite regiuni, „păzitor de vite mari”, fiind sinonim cu „bouar” și „văcar”, dar și cu „haidamac”. Un alt înțeles este acela de „om fără căpătâi” sau „haidamac”, alte sinonime fiind cele de „bătăuș” ori „golan”, potrivit dexonline.ro.
Acum, deși nu se cunosc prea multe amănunte despre tinerețea lui Radu Ilie, nici măcar data exactă a nașterii sale, există și posibilitatea ca el să se fi ocupat cu comerțul de vite, la un moment dat, exact cum rivalul său, Mircea Ciobanul a fost negustor de oi, fapt ce i-a adus și lui porecla de „Ciobanul”.
Originea poreclei
Sau, în alt sens al cuvântului, dar nu foarte glorios pentru Radu Ilie și armata lui de mercenari, poate că soldații respctivi au avut un comportament golănesc pe unde au trecut ori pur și simplu, erau foarte bine făcuți fizic, fiind niște „haidamaci”. Chiar dacă originea poreclei poate fi încă subiect de discuții, se știe clar că oștirea lui Radu Ilie a întrânt-o pe cea a lui Mircea Ciobanul în lupta de la Mănești, în Prahova, pe 15 noiembrie 1552.
Mircea Ciobanul a fugit la Giurgiu, apoi a trecut Dunărea la turci. Mai mult, în decembrie a primit steagul de domnie de la sultan, în urma negocierilor purtate cu trimisul acestuia, așa că o nou înfruntare cu Radu Ilie era invitabilă.
La ce planuri a recurs "haidăul"
Între timp, „Haidăul” pornește un plan de reforme. Astfel, el alcătuiește Sfatul Domnesc numai din boieri pribegi ce formau tabăra antiotomană, rivali ai lui Mircea Ciobanul, care reveniseră în țară alături de oastea noului voievod. Radu Ilie mută apoi capitala din nou la Târgoviște, la distanță mai mare de puterea otomană în raport cu Bucureștiul.
Dar susținut de sultan, Mircea Ciobanul revine în țară cu o oaste formată din turci și tătari la care se alătură și domnul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu, cumnatul său. În noua luptă ce s-a dat pe 11 mai 1553, îl alungă pe Radu Ilie, care scapă refugiindu-se în Transilvania.
Totuși, el mai face o încercare pentru recuperarea tronului, în august 1553, dar este împiedicat de sibieni lângă Sebeș, din ordinul voievozilor transilvăneni, Ștefan Dobo și Francisc Kendi, care doreau să mențină relații bune cu Poarta.
Cum și-a pierdut viața "Haidăul"
Radu Ilie solicită, în mai multe rânduri, ajutor Habsburgilor în vederea reobținerii tronului, dar sultanul îi cere reginei Isabella extrădarea fostului domn și a apropiatului său, vornicul Socol. În acest context, dar și la presiunea lui Mircea Ciobanul, care închide granițele și interzice negustorilor brașoveni să mai pătrundă în Țara Românească, cei doi au fost trimiși la Istanbul.
Aici, fostul domnitor și vornicul Socol au fost arestați, apoi, la 28 iulie 1558, urcați într-o ambarcțiune și aruncați în Marea Marmara unde au pierit înecați.
