Lucruri mai puțin cunoscute despre Mircea cel Bătrân. Motivul pentru care își ura fratele
Mircea cel Bătrân este probabil unui dintre cele mai cunoscute personaje ale istoriei medievale. Pe lângă faima de războinic, învingător al turcilor în bătălia de la Rovine, Mircea a fost şi un bun diplomat, dar şi un adevărat organizator de ţară. Și totuși, se ştiu foarte puţine lucruri despre originile sale, existând numeroase controverse.
Mircea cel Bătrân s-a născut probabil în 1355, la Curtea de Argeș. A fost fiul unui domn. Mai exact, a fost fiul lui Radu I (1377-1383), principe al familiei Basarab. Încă de la la începutul secolului al XIV lea, basarabii au devenit celebri. Faima lor a ajuns să fie cunoscută mai ales după ce Basarab I l-a învins în mod ruşinos pe regele Ungariei Carol Robert de Anjou la Posada.
„Domnul aşezat în vechiul scaun de la Argeş, unde stătuseră strămoşii, voievozi locali dinainte de întemeiere, era bogat şi puternic, purta diadema de perle, brâu cu încheietoare de aur şi inele cu pietre scumpe, oastea sa se măsurase adesea cu izbândă cu cele ungureşti, iar stăpânitorii din sudul Dunării, în trebile cărora se amestecase nu o data, îi căutau prietenia şi se bucurau să se încuscrească cu familia lui”, preciza P.P. Panaitescu în „Mircea cel Bătrân”, relatează Historia.ro.
Cine a fost mama lui Mircea cel Bătrân
Chiar dacă nu există niciun dubiu cu privire la tatăl domnitorului, mama lui Mircea ridică semne de întrebare cu privire la originile sale. Numele ei a fost Calinichia. Potrivit cronicarilor, era la origine sârboaică, fiind fiica lui Lazăr, despotul Serbiei. Mai exact, Axinte Uricariul susținea că Mircea era nepotul unui despot sârb, adică Lazăr.
Aceste ipoteze sunt susținute de o cronică sârbească mult mai târzie, în care una dintre fiicele lui Lazăr a fost căsătorită cu Radu I (tatăl lui Mircea cel Bătrân). Așadar, conform acestei accepțiuni, Mircea era pe jumătate sârb.
Pe de altă parte, potrivit unor istorici români de la începutul secolului XX, printre care Nicolae Iorga, Lazăr nu era bunicul lui Mircea. Dovezile în acest sens au fost niște calcule privind datele cunoscute despre anii de urcare pe tron ai lui Mircea şi datele cunoscute despre urmaşii cneazului. În schimb, Nicolae Iorga a afirmat că această Calinichia era o prințesă bizantină de la care Mircea ar fi moștenit titlul de despot. Acest titlu era acordat doar rudelor familiei imperiale bizantine.
Mircea ar fi crescut la Curtea de Argeș şi ar fi urmat drumul unui fiu de domn învăţând printre altele să lupte. „Cele două fresce de la Cozia, refăcute după cele vechi, îl arată ca un cavaler apusean, un bărbat matur, purtând plete şi o barbă rotundă, ochii adânciţi în cap, nasul drept şi subţire; e îmbrăcat cu haine scumpe occidentale, dar cu câte un vultur bizantin cu două capete încoronate brodaţi, când la genunchi cu fir de aur, când pe hlamida încheiată sus pe umăr. Sabia scurta atârnă la brâu, legată cu o cingătoare scumpă închisă cu paftale, în cap coroană de aur cu pietre scumpe”, precizează P.P. Panaitescu în lucrarea menționată.
Își ura Mircea cel Bătrân fratele?
Mircea avea un frate pe nume Dan. Erau frați vitregi. Dacă mama lui Mircea era cea de-a doua soţie a lui Radu I, Calinichia, mama celui din urmă de numea Ana. Fiul lui Dan I, Dan al II lea o va numi de altfel pe Calinichia, într-o danie, „lelea” adică un fel de mătuşă sau soră mai mare, dar în niciun caz bunică. Vlad Dracul, fiul lui Mircea, îi spunea „doamna Calinichia, bunica domniei mele”. Cel mai probabil, cei doi frați vitregi au locuit împreună în Curtea de Argeș. Dan era mai în vârstă decât Mircea și se pare că a existat o rivalitate constantă între ei.
„Io Dan voievod acesta au fost frate cu Mircea vodă Bătrânul şi au domnit împreună amândoi câtăva vreme în pace, apoi se învrăjbiră şi începură a să scula unul asupra altuia”, se arată în Letopiseţul Ţării Româneşti.
Cei doi au domnit împreună la moartea tatălui lor, Radu I, însă, după o vreme, au ajuns la conflict. Disputa a fost atât de aprigă încât fiecare şi-a luat câte un aliat. Dan I a apelat la turci, iar Mircea la Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Mircea a reuşit să tranşeze conflictul în favoarea lui. Mai mult decât atât, traducând din cronicarul bizantin Chalkokondyl, Xenopol a ajuns la concluzia că Mircea şi-ar fi omorât fratele pentru a urca pe tron. Alţi istorici, precum P.P. Panaitescu, au exclus însă această variantă.
În realitatea, Dan I ar fi murit în urma unui conflict româno-bulgar despre care se ştiu foarte puţine. „Şişman ţarul Bulgariei a ucis pe Dan fratele lui Mircea voievod în anul 6902 (1393), luna septembrie 23”, se arată într-o cronică bulgară tradusă mai apoi de Mihail Moxa. Chiar şi în aceste condiţii rivalitatea dintre cei doi fraţi este admisă de toată lumea.
„Deşi am înlăturat confuzia despre uciderea lui Dan de către Mircea, totuşi trebuie să admitem că între cei doi fraţi era o rivalitate. Chiar dacă nu punem prea mult temei pe legenda bulgară amintită, după care Dan ţinea pe Mircea în închisoare, să ne amintim că ei erau fii din două mame, ceea ce trebuia să dea naştere la rivalităţi. Urcarea în scaun a lui Mircea după fratele său Dan a fost o lovitură a boierilor dată împotriva liniei descendenţilor lui Dan vodă”, preciza P.P. Panaitescu în „Mircea cel Bătrân”.
