Este luna cadourilor, luna în care primim şi dăruim. Învățați să apreciați efortul celuilalt de a contribui la crearea unui moment special
Cum bine ştim, luna decembrie în fiecare an ne aduce multe bucurii, dar, în special, cadouri. Este luna cadourilor, luna în care primim şi dăruim. Toată lumea caută cadouri frumoase și potrivite. Dar oare oferim ce trebuie? Oare câţi dintre cei cărora le oferim un cadou ştiu să aprecieze gestul nostru? În articolul de mai jos, Daniela Dumitrescu, psiholog clinician şi psihoterapeut, ne spune de ce este important să învăţăm să apreciem efortul celuilant de a contribui la crearea unui moment ce poate deveni special.
"Este luna cadourilor şi încet-încet intrăm în febra cumpărăturilor sau poate că suntem deja cu frunţile îmbrobonite de atâta alergătură. Ofertele ne îmbie şi devine din ce în ce mai dificil să alegem cadoul perfect pt cei dragi!Cumpărăm daruri, le împachetăm (sau aşa ar fi frumos), le punem în punguţe lucioase şi colorate şi ne simţim mai buni, mai minunaţi, mai frumoşi atunci când reuşim să facem, celor mai mult sau mai puţin apropiaţi, o bucurie.”A dărui” devine brusc verbul Crăciunului şi încep campanii lacrimogene despre cum să fim mai buni şi mai generoşi cu cei nevoiaşi ! De Crăciun TREBUIE să dăruieşti ceva, cuiva, cumva, altfel ai ratat toată şmecheria! Cei mai curtaţi sunt copiii şi bătrânii. Până şi reclamele se întrec în dăruiri şi parcă începi să te şi simţi vinovat dacă nu intră şi în tine ceva din ”spiritul Crăciunului ” !
Stăm lamentabil la capitolul primit
Bun, să spunem că la capitolul dăruit stăm cât de cât bine ! Se încearcă educarea acestei idei, ceea ce e de apreciat, dar consider că stăm lamentabil la capitolul primit ! Dacă veţi urmări reacţiile oamenilor care primesc, veţi remarca mai degrabă lipsa lor de reacţie sau atitudini demne de toată mila ! Asta pentru că mai mult de un ”mulţumesc” nu prea suntem învăţaţi să spunem sau să facem ceva ! Poate n-ar fi rău să vă gândiţi la propriile voastre reacţii atunci când primiţi !Cel mai mult însă îmi plac reacţiile jenante, care sunt şi cele mai frecvente, şi care urmează cumva tiparul acesta :
- Vai, dar nu trebuia să te deranjezi….
- Dar îmi face plăcere !
- Eee totuşi, e prea mult! Nu pot să primesc!
- Ba da, te rog! E plăcerea mea !
- Aaa, nu, nu pot !
- Ba da, insist !
- Nu insista, mă simt prost…
Şi cadoul ăla se plimbă de la unul la altul, ajungându-se ca nici unul dintre ei să nu se mai simtă bine, iar momentul capătă o penibilitate reciproc dezavantajoasă ! Cel care a dăruit se simte jenat pentru că a trebuit să insiste, deşi crezuse că produce o bucurie şi se aştepta la cu totul altă reacţie, iar cel care a primit se simte prost pentru că, din motive care-i aparţin şi pe care le vom discuta mai jos, nu poate primi sau nu ştie să primească!
Iată câteva motive:
Religioase : din punct de vedere religios este promovată ideea de a da, nu de a primi ! Eşti mai creştin dacă îţi dai şi haina de pe tine, nu dacă o primeşti de la altul, dacă împarţi cu celălalt, nu dacă iei !
Psihologice : aici avem fie o imagine de sine cam deficitară, bazată pe nişte distorsiuni cognitive adânc înrădăcinate („nu merit, nu sunt suficient de bun ca să primesc ceva”), fie ceva amintiri neplăcute, nerezolvate, momente în care ”a primi” s-a dovedit a fi dureros ! Jacques Salomé vorbeşte despre o rană de nedreptate care ne împiedică să primim fără să ne simţim culpabilizaţi sau ruşinaţi.Educaţionale: în modelul educaţional tradiţional, copiii erau învăţaţi să refuze – mai întâi ca protecţie privind persoanele străine. Mi-a amintesc pe mama spunându-mi să nu iau nimic de la cineva pe care nu-l cunosc sau pe bunica mea care-mi sufla în ureche să refuz bucata de prăjitură care-mi făcea cu ochiul, atunci când eram în vizită la cine-ştie ce vecină! Puteam să gust din bunătăţuri doar după lungi insistenţe ale gazdei!Insă a dărui nu-şi găseşte rostul decât în a primi, nu se întregeşte experienţial decât atunci când ciclul se închide. Nu pot să dăruiesc dacă celălalt nu primeşte. Nu pot fi generos, dacă nu are cine să primească ceea ce ofer ! Este ca un dans ! Nu pot exista decât împreună ! Aşa că dacă a primi e deficitar, nici dăruitul nu se simte prea bine !
Și atunci, cum să primim ?
Simplu, natural, firesc ! Eu recomand deschiderea cadoului în momentul primirii, pentru că acela este momentul lui! Eventual să spui ce emoţie îţi produce acel obiect - dacă îţi produce (fie că e surprinzător, fie că te bucură sau te aşteptai la el !), apoi ar fi drăguţ să pui ceva despre cadou (că îţi este util sau că nu te-ai fi gândit niciodată la aşa ceva, că-ţi place sau că-ţi doreai ceva asemănător, că o să-l aşezi într-un anumit loc etc) şi să mulţumesc. Ideea este să fii autentic ! Cel care dăruieşte se va simţi împlinit, bucuros dacă vede reacţia ta pozitivă ! Sigur că mă refer la cadourile autentice, la cele care chiar produc bucurie şi emoţie !Atunci când suntem dezamăgiţi de cadou, putem să ne exprimăm surprinderea sau să întrebaţi pe cel/cea care a făcut cadou, la ce s-a gândit ! Nu judecaţi înainte de a fi convinşi că aţi înţeles mesajul !Este luna cadourilor, este luna în care primim şi dăruim ! Primiţi în libertatea de a primi, în bucuria de a aprecia efortul celuilalt, de a contribui la crearea unui moment ce poate deveni special ! Primiţi cu lumină şi seninătate, primiţi demn şi relaxat, cu entuziasm şi strălucire în privire ! Acesta este ”cadoul” vostru pentru celălalt!Aşa că, fie să aveţi ce primi", a spus Daniela Dumitrescu, psiholog clinician, psihoterapeut CBT & Schema Therapy, specialist comunicare relațională și președinte-fondator al Institutului de Formare și Educare Relațională, precum și autoarea blogului Fericiți cei ce comunică.
