Fabrica din România, unică în lume, care este istorie! Era recunoscută la nivel internațional și se întindea pe patru hectare
Astăzi, nu foarte mulți români mai știu cât de important a fost acest loc, pentru țara noastră. De fapt, nu mulți oameni mai știu faptul că această rafinărie a și existat, cândva! Este vorba despre un loc care, la acea vreme, era unic în întreaga lume! Este vorba despre „fabrica de gaz” de la marginea Ploieștiului, datorită căreia s-au aprins luminile în Capitală!
La mijlocul secolului XIX, în țara noastră se deschidea un loc unic în întreaga lume, care a avut o importanță crucială pentru țara noastră. În anul 1857, Ploieștiul devenea primul oraș din lume unde se afla o rafinărie! Aceasta era cunoscută drept „fabrica de gaz”, fiind deținută de frații Mehedințeanu, care produceau un petrol lampant de înalăt calitate.
Rafinăria se afla la marginea orașului, iar datorită calității petrolului de aici, proprietarii rafinăriei au câștigat la licitație contractul pentru iluminarea cu gaz a Capitalei. Astfel, tot în 1857, Bucureștiul devenea primul oraș din lume în care era folosit de iluminatul cu petrol lampant.
Rafinăria unică de la marginea Ploieștiului
România era recunoscută pe plan internațional pentru producția uriașă de petrol pe care o înregistra, fiind situată în fața unor nume importante, cum ar fi Statele Unite Italia, Rusia și Canada. Prima pompă de petrol din țara noastră s-a deschis în 1861, la Lucăcești, în Bacău.
Iar în ce privește prima rafinărie din țară, este vorba despre cea deschisă lângă Ploiești, în 1857. Teodor Mehedințeanu a ptrecut mult timp studiind modul în care asemenea locații funcționau în străinătate, iar mult echipament a fost comandat din Franța și Germania.
„Fabrica de gaz” a iluminat Bucureștiul
Astfel, rafinăria se deschidea în acel an, fiind trecută sub numele fratelui său, Marin Mehedințeanu, care era arendașul unor zăcăminte întinse de țiței, în Prahova. „Fabrica de gaz” se întindea de-a lungul a 4 hectare, iar, potrivit informațiilor de la adevarul.ro, producea 7,5 tone pe zi.
Iar producția rafinăriei avea o calitate atât de bună, iar cantitatea era atât de mare, încât, din 1857, „fabrica de gaz” ilumina Bucureștiul, iar din 1860, Ploieștiul.
