Fobia bizară de care sufereau Alexandru cel Mare, Napoleon sau Hitler. Ce este ailurofobia și cum se manifestă
Fobia bizară de care sufereau Alexandru cel Mare, Napoleon sau Hitler. Ce au în comun aceste personalități istorice? Evident, ne vin în minte una sau două lucruri, însă tirania și setea de dominație mondială nu sunt obiectul acestui articol.
Ce fobie îi provoca frisoane lui Napoleon. N-a scăpat de ea nici Hitler
Se pare că Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Genghis Khan, Napoleon, Mussolini și Hitler ar fi suferit de ailurofobie - frica de pisici. Se presupune că erau terifiați de pisicuțe, iar consecințele erau neașteptate: mâini transpirate, frisoane și dureri de stomac.
Deși adevărul nu s-a aflat niciodată, iubitorii de pisici par a fi irezistibil atrasi de ideea că aversiunea față de pisici indică un temperament brutal și insensibil. „Artiștii iubesc pisicile; soldații iubesc câinii”, așa cum a spus odată Desmond Morris, potrivit unui editorial publicat pe site-ul Guardian.com
Ailurofobia nu a fost dovedită, dar este credibilă
Este greu să găsim dovezi care să susțină aceste zvonuri istorice, dar asta nu înseamnă că ele nu există. Totuși, părerile sunt împărțite.
Cineva care s-a documentat în această privință este Katharine MacDonogh, autoarea cărții „Reigning Cats And Dogs: A History Of Pets At Court Since The Renaissance” (St Martin's Press, 1999). Ea scrie: „Nu există niciun document care să ateste dacă lui Napoleon îi plăceau sau nu pisicile”.
Varianta este credibililă pentru că această cartea este bine documentată, iar MacDonogh este, de fapt, un istoric, nu cineva care pur și simplu iubește foarte mult pisicile.
Atunci de ce se repetă atât de des povestea cu Napoleon devenind un morman tremurător la vederea unei pisici? MacDonogh aduce și lumină în această privință. „Pisicile au fost dotate cu o capacitate magică de a detecta ambițiile excesive ale dictatorilor, mulți dintre aceștia fiind acuzați ulterior de ailurofobie pe baza unor dovezi vagi.”
Chiar dacă ideea este fascinantă pentru unii iubitori de pisici, legătura dintre ailurofobie și ambițiile fără scrupule este cel puțin fragilă. De fapt, unele persoane sunt terifiate de pisici, atât de mult încât chiar și o fotografie cu una poate declanșa panică.
Pisicile sunt atrase de cei care nu le plac
Vestea proastă pentru ailurofobi este că pisicile par a fi atrase de persoanele care nu le plac. Acest lucru nu se întâmplă, așa cum ar putea bănui unii, pentru că ele sunt creaturi rele - există o explicație perfect logică pentru acest comportament aparent pervers.
Pisicile nu suportă să fie fixate cu privirea, iar persoanele iubesc pisicile tind să se uite direct la ele.. Cel care are fobie de pisici, în schimb, va rămâne nemișcat, tăcut și va încerca să ignore animalul, ceea ce relaxează pisica și o face să se simtă bine pe un genunchi ospitalier.
Vestea bună este că frica de pisici, ca și alte fobii, poate fi depășită. Terapia cognitiv-comportamentală este adesea foarte eficientă, la fel și hipnoterapia.
Melanie Phelps, un hipnoterapeut din Frimley, Surrey, se specializează în tratamentul persoanelor cu fobii, inclusiv frica de pisici.
„Motivul pentru fobii este cel mai des o experiență neplăcută din copilărie”, spune ea. „S-ar putea să nu fie ceva de care sunt conștienți conștient, dar undeva pe parcurs au învățat că pisicile sunt înspăimântătoare și periculoase. Este un instinct de luptă sau de fugă care a fost declanșat în mod inadecvat.”
