Istoria unei străzi cu totul speciale din Capitală. Are în jur de 550 de ani și și-a păstrat traseul medieval
Sunt puțini bucureștenii care cunosc istoria unei străzi deosebite, extrem de circulată din Capitală. Azi este călcată de mulți tineri veniți să studieze sau români care au ales să își facă o viață în București. Nu știu că, zilnic, calcă pe o stradă care are o vârstă venerabilă, în jur de 550 de ani și a adunat multă istorie. Este prima stradă din București.
Începe de la Unirii
Cea mai veche stradă din București ponește din zona Pieței Unirii și se termină la intersecția cu strada Calea Victoriei. De-a lungul timpului, a avut mai multe denumiri.
Prima data s-a numit Ulița Mare, apoi Ulița Islicarilor, conform modei timpului de a prelua numele negoțului practicat în zonă.
Apoi, în secolul XVII, a fost, într-un fel, mândria “Micului Paris”, fiind botezată strada Franceză. Anii au trecut, iar strada a primit multe alte denumiri printre care Carol, 30 Decembrie, Iuliu Maniu, ca apoi să revină la numele cunoscut în zilele noastre: Strada Franceză.
Cea mai însemnată stradă
Dar iată ce dezvăluie documentele vremurilor și planurile istorice ale orașului.
În secolele XVI — XVII porțiunea din preajma Curții Vechi era cunoscută drept „Ulița Mare”, cu toate că aceeași denumire era folosită și pentru strada Lipscani de astăzi.
Apoi, în secolul al XVIII-lea, i se schimbă numele în „Podul cel Mare din Curtea Veche”, ca în secolul următor să o regăsim amintită ca „Podul Curtea Veche” și ulterior „Ulița Curții Vechi”. Porțiunea dintre Calea Victoriei și Strada Smârdan a fost și ea cunoscută sub mai multe denumiri, precum „Ulița cea Domnească” sau „Ulița Ișlicarilor și Boiangiilor”.
Numele de „Strada Franceză” provine de la faptul că aici și-a stabilit reședința consulul Franței la București, notează Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.
În trecut, porțiuni din stradă au purtat diferite denumiri. De exemplu, o hartă de la începutul secolului al XIX-lea, indică faptul că segmentul de uliță cuprins între Podul Mogoșoaiei și intersecția acestuia cu Strada Șelai de astăzi se numea „Pod de la Domnița Văcăreasca spre Curtea Veche”.
Prima iluminată cu felinare cu untdelemn
Pentru că se afla în apropierea Curții Vechi, strada a avut o importanță deosebită și de aceea a fost și privilegiată. În 1830 a fost iluminată cu felinare cu untdelemn, apoi când s-a trecut pe gaz, a fost prima care a beneficiat de noua metodă de iluminat.
Strada Franceză a fost printre primele din România pavate cu piatră cubică. S-a întâmplat în anul 1867.
În același an, cehoslovacul Carol Patzac deschide aici unul dintre cele mai căutate magazine de mezeluri.
„Produsele excelente, de bună calitate, se bucurau de mare trecere, fiind cerute și exportate atât în Elveția, Germania, cât și Austro-Ungaria”, se arată în documente.
Un alt magazin cu renume aflat pe Strada Franceză nr. 60 a fost cel de „coloniale, conserve, delicatese, vinuri străine din cele mai renumite, șampanie, coniacuri, romuri și lichioruri”.
După moartea proprietarului, magazinul a trecut în conducerea succesorilor, dăinduind încă un secol.
Astăzi cele mai importante obiective ale Străzii Franceze sunt reprezentate de Hanul lui Manuc, Curtea Veche și Biserica „Sf. Anton”, scrie Historia.
