Lecție de viață! El este ciobanul care a ajutat la înfiinţarea a 160 de şcoli rurale
Născut în anul 1837, la Gura Sărății în județul Buzău, Marin Alexandrescu a fost un cioban care și-a dedicat întreaga tinerețe învățând, în același timp, îngrijind turma de oi și vite a tatălui său. La mijlocul secolului al XIX-lea, a înființat cu entuziasm o școală și mai târziu a ajutat la înființarea a altor 160 de școli rurale.
Marin Alexandrescu s-a născut în anul 1837, într-o familie de ţărani bogați, la Gura Sărăţii în judeţul Buzău. În copilărie și-a dorit să meargă la școală, așa că părinții au decis să îl înscrie la școala Izvorul Dulce. Băiatul a fost nevoit să meargă „peste un deal şi nişte hîrtopi urîte” pentru a ajunge la școala unde își dorea cu disperare să fie și unde învățau doar șase elevi.
„Copilul a deprins acolo cetitul, scrisul, cele patru operaţii simple din artimetica a mare, ce se numia şi bibliotecă, o carte care cuprindea şi din geografie şi din astronomie şi din naturale şi mai multe cunoştinţi frumoase şi folositoare, apoi din ceaslov, cântece bisericeşti ca pentru ghersul lui”, a arătat istoricul Nicolae Iorga, relatează Historia.ro.
A învățat gramatica, geografia, istoria României și istoria romanilor
Era un copil destul de isteț, se decurca bine la școală și a învăţat foarte repede tabla înmulţirii „de s’auzi în sat”. Din păcate, în ciuda acestui fapt, tatăl său decide să îi întrerupă studiile și să îi dea în grijă 80 de oi. A avut succes și la păstorirea oilor și a devenit unul dintre cei mai respectați ciobani din zona Buzăului. La vârsta de 15 ani, Marin s-a mutat la Bărăgan cu o turmă de 20 de vaci, cu dorință de a deveni independent.
După „călătoria” sa în Bărăgan, bărbatul se întoarce la Buzău pentru a-și continua studiile. Se mută în casa vărului mamei sale și învață acasă cu un profesor din oraș, apoi devine elev al unui preot și, în sfârșit, ajunge să studieze acasă la un alt dascăl, pe care îl ajută și la treburile casnice. „Învaţă verburile şi geografia în clasele a III-a şi a IV-a împreună, apoi şi franceza, istoria generală şi istoria naturală”, a mai arătat Nicolae Iorga.
Marin Alexandrescu călătorește de la Buzău la una dintre surorile tatălui său la București, unde studiază gramatica, geografia, istoria României și istoria romanilor. Din păcate, cu banii pe care îi avea nu se putea întreține și a fost, astfel, nevoit să se întoarcă în județul natal.
„Cu cât ştia, deschide o şcoală la Buzău şi predă şi la un pension de fete, condus de o Polonă şi de fetele ei, în 1855 – 6. Se prezintă la concurs pentru revizori de şcoale comunale şi în ce împrejurări, venind în ţară pe o zăpadă cumplită ca să afle amânarea examenului. (...) Inchisese şcoala şi pierduse lecţiile. Un nou termen de concurs e ţinut, şi candidatul buzoian reuşeşte. O inspecţie a revizorului general la şcoala lui, redeschisă, îl face revizor pe singurele patru şcoale comunale din judeţ: trei la munte şi una la baltă, şi profesor de clasa I-iu şi a II-a din oraş. Aşa se făceau trebuirile pe acest timp: îţi vedeau meritele, te numiau curând”, mai completează Nicolae Iorga.
Marin Alexandrescu a contribuit la înființarea a 160 de școli rurale și a pregătit mai mulți oameni care au devenit ulterior profesori la școlile nou deschise. A continuat să predea în mai multe orașe ale Munteniei până la moartea sa, la vârsta de aproape 70 de ani.
