Locul din România aproape să fie părăsit. În trecut era una dintre cele mai bogate zone ale țării: „Oamenii au fost alungați”
România nu a dus lipsă de resurse, însă acum, una dintre cele mai bogate regiuni a ajuns într-o situație deplorabilă. Este vorba de Banatul Montan, iar Alin Ușeriu, cel care a vizitat zona, a rămas șocat.

Alin Ușeriu este fondatorul Asociației Tășuleasa Social. Recent, în urma unei explorări, acesta a expus problemele de pe Terra Banatica. Ce s-a ales de una dintre cele mai frumoase și mai bogate resurse ale țării noastre?
„Parcă trăiești într-o pădure care nu se mai termină”
Terra Banatica începe de la Porțile de Fier ale Transilvaniei, trecătoarea legendară dintre regiunile istorice Ardeal și Banat, și urmează fosta rută imperială din vremea romanilor, până la Caransebeș.
Continuă apoi spre Reșița și se termină în ținuturile Banatului Montan. Alin Ușeriu a vizitat zona și a făcut următoarele mărturisiri:
„Dacă mergi prin pădurile din Terra Banatica, pe Via Transilvanica, la un moment dat simți pe deplin că planeta este vie. Și parcă trăiești într-o pădure care nu se mai termină niciodată, iar tu ești parte din ea. M-am trezit într-o dimineață, într-o casă dichisită și atât de frumos restaurată, care era un sălaș construit pe la sfârșitul anilor 1800. Și când m-am învârtit pe acolo, l-am căutat pe Brad Pitt cu noua lui gagică, care sigur ar fi dat Franța pe locul ăsta. Și ar fi fost invidios că eu am dormit acolo și nu el”, afirmă Alin Ușeriu, într-un mesaj publicat pe pagina sa de Facebook.
De asemenea, acesta a vorbit și despre cum resursele naturale din Banatul Montan au atras ca un magnet, nu doar români, ci și șvabi, cehi, slovaci, sârbi, maghiari și evrei.
„Pe la 1700, aici, după ce s-au retras otomanii, era curată sălbăticie. Iar atunci, fierul era aur curat. Nici că se putea un loc mai potrivit din care acest metal prețios să fie prelucrat: minereul aproape, lemn cât vrei și apă destulă. Iar pentru că asta presupunea forță de muncă și inginerie, s-a început aducerea, din toată Europa, a unor oameni pricepuți și foarte pricepuți să facă asta. Nu putea funcționa decât dacă acestor oameni li se promiteau foarte multe avantaje – și, culmea, li s-au și respectat.
Și nu trebuiau să se apere singuri de năvălitori, fiind sub protecția împăratului. Așa că satul bănățean are zidurile pe mijlocul lui și toată viața se petrecea individual, în spate, unde își păstrau averea”, mai spune Alin Ușeriu.
„Jumătate dintre cei care locuiesc acolo permanent lucrează la primărie”
În anul 1919, atunci când Banatul a devenit parte din România Mare, reprezenta cea mai bogată regiune nouă din țară, după cum spunea și zicala: „Banatul e fruncea”.
„Dacă, de exemplu, luăm Gărâna – care are un super brand prin festivalul de jazz ce împlinește la anul 30 de ani – e ca și cum România ar avea ceva foarte special în interior: cu oameni destul de mulți veniți din afară, care se numesc investitori și care au reparat toate casele, fără excepție, din satele de acolo. Jumătate dintre cei care locuiesc acolo permanent lucrează la primărie.
Și dacă vrei un bon fiscal, mai bine te lasă în drum decât să ți-l dea. Dar chiar și așa, nefiscalizat, am fi avut de unde începe. Așa România e ca restul Banatului Montan: cu sate goale, care mai au câțiva bătrâni ce lucrează într-un fel în care eu nu cred că mai e posibil să lucreze cineva din generația nouă. Și, pe cea mai mare căldură, la amiază, fac o muncă de câmp care e mai degrabă pentru titani.
Pentru că, acum știu sigur: oamenii au fost alungați din România. Și fără ei, mare lucru nu se mai poate face”, scrie acesta.
„Drumurile sunt deja praf. Și atunci fruncea se zdrobește cu totul”
Alin Ușeriu mai spune că zona a devenit acum goală și deplorabilă:
„Dar am văzut deja mașini forestiere cu numere din județe pe care le cunosc prea bine, cu utilaje aduse cu butoaie de motorină colorate în roșu, galben și albastru, care nu se încurcă în detalii de-astea cum că e parc național. O vor rezolva. Baiul nu e că se taie lemn – că Semenicul a dat lemn destul și mai dă – dar cum se face asta e marea problemă. Dacă înainte canalele erau făcute să transporte, odată cu apa, și lemnul, fără efort și fără dezastru ecologic, acum – cu solul nisipos de acolo – se colmatează lacurile și canalele mai repede. Drumurile sunt deja praf. Și atunci fruncea se zdrobește cu totul. Pentru că și uriașul potențial turistic este irosit cu rugi de mure și ferigă, pe unde nu mai răzbești să găsești drumul”, adaugă acesta.